Creuzetul unui alchimist uriaş şi exigent nu ar putea conţine lucruri mai minunate decât cele pe care le pot descoperi simţurile muritorului de rând pe Insula Capri.

Capri oferă o experienţă senzorială şi estetică de cea mai înaltă clasă. Liniile pure ale ruinelor greceşti şi romane care presară crenelurile de stâncă ne amintesc de negustorii, aristocraţii şi împăraţii care şi-au plimbat cu încântare paşii pe cărările abrupte şi încinse de soare ale colţului de numai zece kilometri pătraţi din Marea Tireniană. Astăzi, locuitorii din Capri trăiesc în căsuţe albe şi cochete, care cresc frumos în continuarea stâncilor şi invită prin ferestrele şi terasele lor generoase marea la un pahar de vin caprez sau de limoncello. Toate culorile unui caleidoscop plin de imaginaţie se succed de la o curte la alta graţie mozaicurilor care fac mândria faianţarilor din insulă. Pe unul dintre ele, încrustat în stâlpul unei case, am putut citi acest citat din Axel Munthe, care pare a exprima visul împlinit al arhitecţilor caprezi: "Casa mea aş vrea să fie deschisă soarelui, mării, vântului şi glasului mării asemenea unui templu grecesc. Şi să lumineze, să lumineze în toate zările".

PIN ŞI IASOMIE. Vegetaţia mediteraneană, de un verde strălucitor, umbreşte piatra calcaroasă în orice anotimp. Chiar şi în ianuarie te poţi bucura aici de parfumul iasomiei înflorite. Pinii, lămâii şi mandarinii, florile de măslin se adaugă brizei într-un amestec uşor uleios, ce saturează aerul care alunecă delicios în plămâni.

Capri a făcut multe cuceriri de-a lungul timpului. Se pare că în anul 29 î.Hr. împăratul Octavian Augustus a cumpărat insula de la oraşul Napoli, dând la schimb Ischia. Şi astăzi, călătorul se poate plimba prin Grădinile lui Augustus, care sfârşesc abrupt şi spectaculos acolo unde începe dialogul mării turcoaz cu cerul. După Augustus, împăratul Tib