PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI

Recenta criză televizată a gazelor a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie de asta, că România este, instituţional vorbind, realmente dezbrăcată, legată de mâini şi de picioare, în cazurile de urgenţă. Indiferent de culoarea politică a guvernanţilor, n-avem reacţie, n-avem logistică, n-avem rezerve strategice, n-avem coerenţă.

N-avem de nici unele, în general, fiindcă e o păcătoasă obişnuinţă românească să trăim din cârpeli, de pe-o zi pe alta. Şi să ne rugăm la milostivenia Celui de Sus, să fie boier, să nu dea cutremure/inundaţii/incendii şi să nu bage-n termometru prea frig/cald. Când ne bucurăm de clemenţa Divinităţii, ne descurcăm. Asta ne defineşte: suntem descurcăreţi. Ar fi ideal să fim determinaţi, aplicaţi şi serioşi, da’ tot Dumnezeu s-a ocupat, de-a lungul facerii şi evoluţiei fireşti a lumii, de împărţirea caracteristicilor specifice pe fiecare popor. Deci n-avem noi nici o vină, aşa ne-a lăsat pe Pământ, aşa ne comportăm.

Rar mi-a fost dat să văd, însă, la un loc, atâtea haos, bulversare şi devălmăşie câte a relevat, pe scena publică, psihoza opririi gazelor. Sigur, există scuza de larg cosum potrivit căreia guvernul e la început şi n-a apucat încă să se aşeze-n ghete. Da’ nu mai ţine. Dincolo de faptul că aproape orice act normativ emis la Palatul Victoria generează uimire, proteste şi contestări vehemente, sistemul în sine nu funcţionează. Iar diriguitorii de azi nici măcar să mintă convingător populaţia nu sunt în stare. Orice declaraţie presupus liniştitoare a oficialilor statului aruncă poporu-n spaime de masă. Iese seara băţos, direct din boierescu-i birou, şeful de la Transgaz la televizor, se umflă-n muşchi că stăm pe-un munte de gaze şi că presa generează psihoze nejustificate, bagă dimineaţa ministerul Economiei ţara-n stare de urgenţă. După care se lămureşte că, totuşi, nu-s