GHINION. Criza mondială a scăzut preţul blănurilor cotate de Bursele internaţionale. Vulpile polare româneşti, crescute în fermă, aşteaptă vremuri mai scumpe. Sursa: NorthFoto
Căderea Bursei blănurilor la Helsinki, pentru Florin Balan, directorul fermei de vulpi polare din Răcăciuni, înseamnă, ca pentru orice afacerist ameninţat de criza financiară, o zi proastă de dimineaţă. Socotelile rapide pe hârtie şi evaluarea stocului „de bunuri“ vii din fermă nu-i aduc decât discuţii precipitate şi nervoase la telefon şi speranţa oricărui optimist că odată şi-odată va fi mai bine pentru toată lumea. „Să dea Dumnezeu să ne ajute şi pe noi, pentru că, după cum vedeţi, a căzut Bursa“, arată directorul, ţinând într-o mână foaia doveditoare care spune, pe englezeşte, că blana cotată în Finlanda are un preţ redus.
O afacere comunistă
Înfiinţată în 1974 în satul Răcăciuni, Bacău, ferma de vulpi polare a dus greul concurenţei cu încă alte zece întreprinderi de acest fel din ţară, adunate în vechile gospodării de partid. De îmbunătăţirea şi înnoirea habitatului se ocupau vecinii ruşi, care, la cerere, trimiteau specii „proaspete“ de vulpoi din Siberia. „După ’89 au dat faliment toate. Acum mai sunt două, una aici şi cea de la Târgu-Mureş.“ Capitalismul a adus pentru vulpile albastre şi argintii o privatizare uşoară şi rapidă. Angajaţii au cumpărat acţiunile societăţii, apoi le-au vândut către patronul actual. „Din 2001, de când s-a cumpărat tot, ferma funcţionează la capacitatea maximă“, spune directorul, cu satisfacţia că, oricât de prost ar merge treaba acolo, tot bine e.
Pentru că „n-are în atribuţii să dea detalii“, spune că echipamentele cu care se lucrează „sunt toate la standarde europene“. Cu toate astea, 10.000 de vulpi albastre, 1.500 argintii şi vreo 5.000 de exemplare de nurcă trebuie ascunse de cei care, fără vreun aviz s
