Motociclistul român crede că nu peste mult timp ar putea triumfa în cea mai tare cursă din lume. Sursa: Maindru Photo

Mani Gyenes a încheiat prematur cel de-al doilea Raliu Dakar din viaţa sa. El a abandonat duminica trecută, în etapa a doua, după o căzătură care i-a afectat braţul stâng. Mani a revenit miercuri în România, iar ieri a povestit pentru EVZ aventurile pe care le-a trăit în raliul organizat anul acesta în Argentina şi în Chile.

EVZ: Mani, cu ce viteză ai mers cel mai mult la Raliul Dakar?

Mani Gyenes: Cu 160 de kilometri pe oră. Am mers mai încet fiindcă mă temeam să nu mi se topească roţile. Puteam accelera până la 170. Mai mult nu poate motocicleta mea.

La ce te gândeai când mergeai cu motorul prin stepa Argentinei?

Când traseul era mai simplu aveam timp să mă gândesc la toate, la viaţă... Mai mă întâlneam pe traseu cu Romeo Duicu şi mai vedeam câte un peisaj interesant... Ne aşteptam unul pe altul, ca să comentăm. Era frumos, mai făceam câte o pauză să alimentăm, să mâncăm o ciocolată...

Colegul tău, Frans Verhoven, te-a lăudat într-un interviu. A spus că eşti puternic şi că într-o zi ai putea triumfa la Dakar...

Da, mă uitam că etapa a şaptea a fost câştigată de un coleg de la Vectra Racing Team, chilianul Francisco Lopez. Are 30 de ani. Eu am 24 şi aş vrea ca la vârsta lui să câştig Dakarul. Cu noroc şi cu susţinere din partea echipei mele, mă gândesc uneori că într-o zi o să câştig această cursă infernală.

Când te-ai urcat prima dată pe o motocicletă?

Prima dată m-am urcat pe un scuter prin ’99 - 2000. Şi chiar la prima mea experienţă pe un scuter, l-am dat de un copac şi l-am spart! Nu m-am descurajat. În 2006, Szilvester Zsolt s-a întors de la Dakar şi mi-a zis: „Nu vrei să mergi şi tu în Dakarul viitor?“. M-a lăsat mască! Nici nu mă gândisem până atunci la