HAR. Părintele Onu a reuşit să traducă Liturghierul în limbajul mimico-gestual pentru comunitatea de surdomuţi. Lucrarea este unică în lumea creştină Sursa: Vlad Stănescu

Persoanele cu deficienţe de auz l-au găsit pe Dumnezeu la Piteşti, în parohia părintelui Constantin Onu, care i-a făcut să înţeleagă, prin semne, mesajul Domnului. Tot pentru aceştia, curtea Bisericii Mavrodolu din oraş a primit, pe lângă vechiul lăcaş de rugăciuni, un altul. Surdomuţii care au ales să înveţe porunca divină au, acum, propria Biserică, pe care încep s-o cunoască prin limbajul gesturilor, cu teatru şi cântece.

Pentru părintele Onu, Liturghierul pe care l-a tradus în limbajul semnelor pentru surzi n-a venit ca o idee, ci ca un îndemn divin. „Dumnezeu a spus apostolilor să vorbească pentru ca să înţeleagă fiecare în limba lui. Pentru neamul surzilor nu s-au făcut slujbe pe înţelesul lor, nu s-a găsit un mod de a-i asista religios pe aceştia. Această liturghie trebuia să existe“, explică părintele Onu prezenţa lui Dumnezeu în realizarea Cărţii de predică, însoţită de fotografii care explică, gestual, etapele rugăciunilor.

Armonia gesturilor cere muzică

Comunitatea de surzi pe care a legat-o strâns în curtea Bisericii Mavrodolu din Piteşti a prins drag de religie şi de Dumnezeu şi s-a hotărât să cânte şi să refacă viaţa Bibliei în piese de teatru.

Corul Effatta, format din 18 membri, a cântat prin semne prima dată de Crăciun, în 1999: „A trebuit să exprimăm tăcut lucruri sonore, care încântă urechea pentru toţi ceilalţi. Pentru a putea fi percepuţi şi pentru a se asimila comunicarea pentru surzi ca un limbaj adevărat, am avut întotdeauna un fond muzical. Partea gestică o fac printr-o dirijare, aşa încât se armonizează perfect cu ce se aude în sală“. Astfel, imaginile transmise de versurile cântecelor bisericeşti şi ale colind