Folclorul a fascinat-o de când se ştie pe Puşa Teodorescu. Având o voce mare, a fost îndrumată, ca şi tatăl său, spre canto.
Prima scenă pe care a urcat a fost la Focşani, în clasa I. Deşi îndurerată după moartea soţului şi a micuţului Zavaidoc, cu puţini bani, văduva lui Zavaidoc, Tanţi Teodorescu, a avut mare grijă ca fiica ei să studieze. “Am studiat canto, dar am făcut şi vioară şi pian. După ce mă întorceam de la şcoală, cântam câte patru-cinci ore pe zi. Când am revenit la Bucureşti am făcut pregătire de specialitate, mai întâi cu d-na Sabin, apoi cu maestrul Dimitrie Cutavas, care, în memoria tatălui meu, nu-i lua mamei nici un ban. Mamei i s-a spus toată viaţa «doamna Zavaidoc», deşi, în acte, era Teodorescu, ca şi tata. Am studiat şi cu Ana Tălmăceanu, şi cu Livia Vrăbiescu. Când aveam 16 ani, cântam din Tosca, din Faust, dar şi arii de Mozart, Bach, Chopin... Am urmat Conservatorul nu la secţia de canto, ci la tehnică vocală. Învăţam foarte bine, am fost bursieră, apoi, în 1975, am plecat în Italia, la specializare, invitată de familia unei contese pe care am cunoscut-o pe litoral, care m-a şi găzduit. Am absolvit în 1976, cu diplomă de merit, Accademia di Chigiana di Siena, la clasa maestrului Favoretto şi mă înscrisesem la Conservatorio Di Musica G.B. Martini din Bologna, la clasa prof. Tino D’Angello Ronchi. În 1976, la Cesena, am susţinut alături de maestrul Ottorino Baldassarri un concert de trei ore cu muzică din Bach, Beethoven, Schubert, Liszt. M-am întors apoi în ţară la 17 august 1976, pentru că îmi scria mama mereu şi soţul meu, cu care mă măritasem în 1961, mă rugau să mă întorc în ţară dacă nu mă descurc. Atunci au început problemele. Am divorţat, m-am îmbolnăvit şi nu m-au mai lăsat să cânt. Cariera mea s-a încheiat la 36 de ani. Am cântat la Ateneul Român, la Sala Palatului, în faţa unei săli arhipline. Am înregistrări şi