„Graba cu care miniştrii vor să stopeze «dezmăţul pe banii publici» s-ar putea să le fie fatală“.

Pentru guvernul Emil Boc, drumul spre iad s-ar putea să fie pavat cu bune intenţii. Mai ales când miniştrii şi-au luat picioarele la spinare pe cărarea spre pierzanie, simţind în cefe răsuflarea rece a crizei financiare, o veritabilă „doamnă cu coasa“, care ar putea să reteze multe cariere politice, inclusiv speranţele lui Traian Băsescu la un nou mandat de preşedinte.

În campania electorală, preşedintele, acompaniat de PDL şi PSD, i-a tocat mărunt pe liberali pe tema risipei banului public. Cu demagogie, preşedintele şi aliaţii săi din prezent au acuzat dotarea maşinilor poliţiei cu echipamente foarte scumpe, în timp ce promiteau profesorilor salarii cu 50% mai mari, în condiţiile unui buget secătuit de pomenile electorale ale guvernului Tăriceanu. Previzibil, bâlciul electoral nu a fost urmat de nimic.

După ce PDL şi PSD au ajuns la guvernare, a urmat reversul medaliei: economisirea banului public. Toate deciziile de până acum ale noului guvern s-au înscris în jurul acestei idei, legitimă în plină criză economică. Cu siguranţă, Ordonanţa nr. 230/2008, prin care a fost interzis cumulul veniturilor de la stat cu pensia, a fost adoptată cu bune intenţii. Eliminarea discrepanţelor dintre cei care lucrează în Justiţie, Armată şi Interne şi restul bugetarilor este salutară. S-ar putea ca actualul guvern să fie unul competent. S-ar putea însă să nu aflăm niciodată acest lucru, deoarece cabinetul Boc ia deciziile cu un heirupism care îl va costa în planul imaginii. Sub presiunea crizei economice, dar şi a alegerilor prezidenţiale, pe care Traian Băsescu se aşteaptă să le câştige din nou, cabinetul Emil Boc va greşi, dacă nu va cântări cu răbdare fiecare decizie cu impact social. Iar dacă va încerca să repare o greşeală cu o altă greşeală,