Michel Pastoureau, director la Ecole Pratique des Hautes Études - unde predă istoria simbolismului occidental - a publicat recent volumul Animale celebre (Seuil, 2008). Pînă în deceniul şase al veacului trecut, regnul animal a fost neglijat de istorici. Acum el face parte integrantă din imaginarul colectiv al fiecărei civilizaţii. Şi pe bună dreptate. Toate societăţile au rezervat animalelor un loc mitic, o prestanţă simbolică de prim-plan. Bestiarul oricărui grup uman e un rezervor de sens care poate, în fine, să-şi afle hermeneuţii. Demersul lui Michel Pastoureau se limitează, potrivit competenţelor asumate, la sfera occidentală. Autorul şi-a propus să ne prezinte o listă de animale, reale sau imaginare, care au marcat istoria umană, continuînd să o facă. V-au venit deja în minte cîteva exemple? Dacă nu, iată meniul: şarpele păcatului originar, animalele îmbarcate pe arca noahitică, bestiarul din Lascaux, Minotaurul, calul troian, măgăriţa lui Balaam, chitul (sau balena) profetului Iona, lupoaica romană, gîştele Capitoliului, elefanţii lui Hannibal, vitele din ieslea natală a pruncului Iisus, porcul sfîntului Antonie, Aboul-Abas (elefantul lui Charlemagne), Renart, leopardul englez, măgarul lui Buridan, rinocerul lui Dürer, dar şi, mai încoace de noi, Teddy Bear, Mickey şi Donald, Milou, Nessie, Laika (cosmonauta), ca să nu mai pomenim de mistreţii lui Obelix sau de Dolly, oaia clonată! Pastoureau ştie că lista sa e incompletă: ar fi putut figura în ea bufniţa zeiţei Athena, căţeluşa lui Montaigne, leul sfîntului Ieronim şi vrăbiuţele sfîntului Francisc, Baloo şi Babar, Felix Motanul sau Pantera roz... Că ne place sau nu, trăim cu animalele, le umanizăm, ne lăsăm influenţaţi de legenda lor. De la prima copilărie pînă la Apocalipsă, animalele ne interpelează şi ne ascultă, ne anunţă viitorul, ne profilează originile, se mulează pe dorinţele noastre, ne moraliz