● Schimbul / The Exchange (The Changeling), SUA 2008, de Clint Eastwood.

În noul film al lui Clint Eastwood, Schimbul, Angelina Jolie joacă rolul unei mame singure din Los Angeles-ul anilor ’20, al cărei copil dispare. Poliţia - care are mare nevoie de o lovitură de imagine, pentru a contracara acuzaţiile de corupţie proferate necontenit, la radio, de un pastor virtuos (John Malkovich) - găseşte băieţelul, după cîteva luni. Numai că mama nu-l recunoaşte. Poliţia insistă că e băieţelul ei, ea insistă că nu e. Această situaţie de pornire e minunat de stranie şi în primele 10-15 minute, filmul pare superb regizat - în stilul acela calm şi cumpănit care-i face atît pe admiratorii lui Eastwood, cît şi pe criticii lui să se refere la el ca la un regizor "clasicizant": nici o secvenţă nu pare mai lungă sau mai scurtă decît ar trebui să fie, camera pare a fi mereu acolo unde trebuie - spectatorul are toate motivele să simtă că e pe mîini sigure. Dar lucrurile se strică foarte repede. Eastwood distruge imediat orice mister (orice ambiguitate privind condiţia psihică a eroinei), punîndu-i de la bun început pe poliţişti în cea mai sinistră lumină: ei sînt de vină. Şi, secvenţă după secvenţă, filmul le denunţă abuzurile, matrapazlîcurile, crimele. Iată-i cum o aruncă pe biata eroină la casa de nebuni. Iată infirmierele cu feţe de gardience de lagăr. Iată duşurile reci, examenele medicale umilitoare, electroşocurile. Secvenţele astea par făcute cu o singură intenţie - să provoace indignare; sînt melodramatice (melodramaturgii fiind acei dramaturgi care o ţin de la un capăt la altul într-o singură notă). Şi, pe lîngă faptul că e monotonă, înverşunarea asta demascatoare mai e şi un pic bizară: dacă filmul tot a fost făcut în 2008, nu putea să-şi propună şi altceva pe lîngă denunţarea unor abuzuri din 1928? Tocmai mă pregăteam să-i pun cruce acestui film, cînd deodată Ea