L-am invitat pe istoricul Valerii Leonidovici Musatov să relateze cititorilor noştri observaţii şi concluzii din activitatea sa de prim adjunct al şefului Secţiei Internaţionale a CC al PCUS şi coordonator al sectorului Ungaria, România, Polonia şi Cehoslovacia (1984-1991).
Continuăm în ziarul de astăzi reproducerea discuţiei noastre pe tema relaţiilor dintre Ceauşescu şi Gorbaciov, aşa cum au fost acestea percepute la Moscova.
Jurnalul Naţional: Cât de îngrijoraţi au fost, domnule Musatov, liderii sovietici de atenţia ce-i era acordată lui Ceauşescu de ţările Europei Occidentale şi Statele Unite ale Americii în anii ’70? V. L. Musatov: Linia spre îndepărtarea de Uniunea Sovietică, poziţia aparte în interiorul Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi CAER, luările de poziţie împotriva PCUS în cadrul mişcării comuniste şi neutralitatea în disputa sovieto-chineză nu puteau să nu stârnească interesul faţă de politica lui Ceauşescu în Occident. Acest lucru s-a manifestat în mod deosebit în anul 1968, când România s-a pronunţat împotriva acţiunii comune în Cehoslovacia, a URSS şi a celor patru ţări socialiste membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. Washingtonul era neliniştit de eventualitatea unei acţiuni militare a Moscovei împotriva Iugoslaviei şi a României, precum şi de posibilitatea unei complicări a situaţiei în jurul Berlinului Occidental. Uniunea Sovietică i-a asigurat însă pe americani că nu se are în vedere nimic asemănător. Desigur, în acel moment Ceauşescu, aşa cum se spune, şi-a pierdut controlul…
Şi-a pierdut controlul?!... …de aici au pornit mitingurile de masă, declaraţia Parlamentului, închiderea graniţelor, crearea Gărzii Patriotice, interzicerea aplicaţiilor Organizaţiei Tratatului de la Varşovia pe teritoriul României etc.
El n-a trecut însă linia roşie: nu a ieşit din Or
