- Diverse - nr. 235 / 12 Ianuarie, 2009 De cum cobori Hula Sighisoarei, pe o parte si alta a soselei, rasfirate pana sub coama si vaile impadurite ale dealurilor, se itesc razletite pe kilometri patrati cateva case tacute ce doar dara de fum deconspira ca acolo traiesc oameni, ca acolo viata pulseaza pe alte coordonate, mai putin cunoscute. O astfel de casa, imbatranita de vreme, se afla asezata pe coama unui damb, strajuita de caciulile tuguiate ale unor clai de fan. De cum incerci sa te apropii de asezare, ca la comanda, cainii dau de veste prin latratul lor sacadat ca cineva le incalca tinutul, ca mai apoi, o data cu aparitia si indemnul stapanului, potaile sa-si ostoiasca latratul. Pasul rupe in scrasnet zapada aspra de frig, pe cararea abia mijita dintre nameti, ce ma duce spre o astfel de asezare. La capat de ocol, sta gazda pe o uluca de gard, masurandu-ma cu privirea, ca un fel de intrebare si nedumerire nespusa. Dupa binetea data, am intrat in ograda plina de oratanii, unde curcile, gainile si cativa pisoi jucausi faceau casa buna cu locul de sub paduri. Pe o latura a ograzii se odihnea, sub un sopron, un car cu obezi de lemn, ferecate in rafuri de fier, nemiscat cu anii. Omul avea in apropierea lui un tol plin cu fan scos dintr-o claie ciuntita. Mai apoi, cu mine aproape, s-a indreptat gospodareste spre grajd, unde, intr-o curatenie tihnita, rumega o vaca si un ciutac de vitel. Dupa ritualul ranitului si asternutului cu paie si datul hranei la animale, m-a poftit in casa, stiind ca obiceiul si ospitalitatea bunului simt este impamantenita la noi, la romani, de cand ne nastem si pana inchidem ochii. Casa o asemui cu o veche asezare istorica a unor timpuri stravechi, afland de la gazda un lucru demn de luat in seama. Vechimea casei trece cu mult peste 400 de ani si chiar constructia ei da semne de batranete. La colturi, sosii grinzilor de sustinere nu sunt