În viaţa profesională ca şi în cea publică autoprezentarea se impune într-o mulţime de situaţii. Când intri într-un birou unde eşti necunoscut, când intri într-o întreprindere ca reprezentant al unei firme trebuie să te prezinţi directorului sau celui cu care urmează să discuţi. Astăzi, nu mai e o îndrăzneală sau o impertinenţă. În schimb, o doamnă va evita să se prezinte singură unui bărbat, se va prezenta acesta. Ca să evite o situaţie penibilă-o tăcere prelungită – se poate prezenta şi un tânăr unui domn mai în vârstă sau unei doamne cu condiţia să nu întindă el primul mâna. Regulile cunoscute rămân valabile: cel mai tânăr se prezintă celui mai în vârstă, inferiorul-superiorului, domnul-doamnei. În viaţa publică există şi excepţii-un vizitator mai în vârstă se prezintă directorului care este uneori mai tânăr. Când te prezinţi singur trebuie să fii foarte atent la enunţarea titlurilor şi să te hotărăşti la unul dintre ele: un grad universitar , un grad militar, o profesie-şi atât. Va câştiga enorm în ochii tuturor cel care se prezintă simplu- “inginerul X” sau “profesorul Y” şi despre care aflăm ulterior că a susţinut un doctorat strălucit şi că este membru corespondent al Academiei Române. Cel mai elegant mod de prezentare rămâne totuşi cel în care îţi spui doar numele. Dar atenţie: întâi prenumele, nu ca la şcoală!

În viaţa profesională ca şi în cea publică autoprezentarea se impune într-o mulţime de situaţii. Când intri într-un birou unde eşti necunoscut , când intri într-o întreprindere ca reprezentant al unei firme trebuie să te prezinţi directorului sau celui cu care urmează să discuţi. Astăzi, nu mai e o îndrăzneală sau o impertinenţă. În schimb, o doamnă va evita să se prezinte singură unui bărbat, se va prezenta acesta. Ca să evite o situaţie penibilă – o tăcere prelungită – se poate prezenta şi un tânăr unui domn mai în vârstă sau unei doamne cu