Florea Voinicilă are o vârstă frumoasă, după cum ne-a spus: 81 de ani. A copilărit în preajma lui Zavaidoc. “Ehe, ce vremuri!”, îşi aminteşte cu nostalgie cel care i-a stat alături renumitului rapsod.
Piteşteanul Florea Voinicilă îndrăgeşte vioara de când se ştie. De mic a luat drumul Bucureştilor, după ce a stăruit multă vreme pe lângă un văr de-al său să-l ajute să ajungă lângă un violonist talentat. “Eu am plecat de mic copil la Bucureşti, ca să învăţ meseria asta (îndreptându-şi privirea spre vioară). Am plecat de la ţară la vârsta de 7 ani. N-am stat nici să termin clasa I. Eram mic şi apăruseră nişte aparate de radio cu căşti, cu galenă. N-aveai voie cu ele. Te vedea miliţianu’ cu ele, ţi le lua, amenda părinţii... O ascunsesem în pătul, în paie, în fân, şi într-o zi, când ascultam eu acolo, am auzit cântând taraful lui Ion Matache. Cânta frumos... Am rămas impresionat. Eu nu văzusem nici trenul până la vârsta aia, dar aveam un văr care lucra la Bucureşti la Uzinele Malaxa şi venea vinerea acasă. Şi îl întreb o dată pe vărul ăsta. «Mă, nene Ioane, nu cunoşti, mă, nişte lăutari la Bucureşti? Unu’ Ion Matache...» «Păi, acolo mă duc eu în fiecare seară să mânânc, mă! Cântă în spatele Gării.» «Păi, să mă duci, mă, şi pe mine la el, mă, să învăţ să cânt şi eu cu vioara!» «Ce, mă, tu vrei să mă omoare neica?», zicea de tata! Azi aşa, mâine aşa, până într-o zi când a spus: «Hai, mă, că te duc!». Am plecat, aşa, fără să ştie nici tata, nici mama. M-au dat pe la Miliţie, cum era atunci... Mă căutau, plângea mama de mine că nu ştia unde sunt. După vreo trei săptămâni, când a văzut nenea Ion că e cam groasă cu mine, s-a dus la mama şi i-a spus. «Eu ştiu unde e Florică. E la Bucureşti. Eu l-am dus să înveţe vioara.
L-am dus cu trenu’, stă la mine acas㻓, îşi aminteşte Florea Voinicilă.
PASIUNE. “Am învăţat meserie cu Ion Matache. Ăs
