PREMIERĂ. Deşi cu o distribuţie impresionantă, spectacolul „Molto, gran’ impressione“ a fost sub aşteptări din cauza dramatizării.

Spectacolul de sâmbătă seară de la Naţional, care ar fi trebuit să fie „o soarea la teatru“ de neuitat datorită unei distribuţii de excepţie şi a ideii întoarcerii în timp, la începuturile teatrului românesc, a dezamăgit în mare măsură.

„Molto, gran’ impressione“, în regia lui Dan Tudor, după un scenariu de Romulus Vulpescu, „adaptând, pastişând, restaurând, interpretând, prelucrând şi întinerind“, după cum se afirmă în program, patru texte de Costache Faca, Matei Millo, Costache Caragiali, s-a vrut o comedie, în proiectul Naţionalului „teatru nou cu piese vechi“. Mari actori, printre care Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Ilinca Goia, Monica Davidescu, Armand Calotă, Dorin Andone, îi interpretează pe primii noştri actori.

Dramatizare defectuoasă

Pe lângă momentele remarcabile care ţin de texte şi de distribuţie, în spectacol există însă numeroase găselniţe ieftine, cu glumiţe de cafenea, alături de o interactivitate mult prea zgomotoasă, cu actori care ţipă din toţi rărunchii prin rândul spectatorilor.

„Greşeala lui Dan Tudor a fost că nu a intervenit în text“, afirmă criticul Adrian Mihalache. „Dupe ce a montat «Sânziana şi Pepelea», la Atelier, cu toţii aveam aşteptări mari de la acest regizor. Dan Tudor ar fi trebuit să adapteze dramatizarea, aşa cum a făcut şi la Alecsandri“, explică Mihalache.

Scenografia lui Florilena Popescu-Fărcăşanu a fost „deplorabilă“, după cum o caracterizează criticul Adrian Mihalache. Scena Sălii Mari a fost mai mult goală, iar finalul spectacolului, în care luminile se aprind din spate, cu raze care înconjoară conturul ţării, aminteşte de „Cântarea României“. Discursul lui Mircea Albulescu din final rămâne emoţionant, deşi a