Pentru Ioana şi Florin
153! O sută cincizeci şi trei de mesaje... De unde atîţia prieteni? Mda, şi cînd le răspund tuturor? Tuturor?... Îmi arunc un ochi. Grosescu... Grosescu? Cine naiba e Grosescu? "Nu cumva e directorul firmei cu care tocmai ai reziliat contractul?" - îşi dă cu părerea un coleg. Ba da, chiar el e, cred, am rămas pe lista lui, aşa că m-a felicitat şi pe mine, la grămadă, deşi ultima dată cînd ne-am văzut m-a ameninţat foarte colorat... M.! Ce drăguţ din partea lui! Nu, nu se poate, lui trebuie să-i dau un telefon, măcar să-i aud vocea, să ne întrebăm ce mai facem, aşa, prin viu grai, aşa că îl sun, îi spun la mulţi ani, sărbători fericite, sănătate, şi el la fel, cam asta, nu mai ştim ce să ne spunem, aşa că mai spunem o dată la mulţi ani şi închidem, uşor stînjeniţi. Ce nostim, astea trei sînt identice, dar nu sînt de la aceeaşi persoană, probabil un "şablon", de altfel total bombastic, de-ţi vine să renunţi la sărbători. Au mai rămas cîteva zeci, dar mă opresc aici, mă simt ca un funcţionar la ghişeu, într-o zi de duminică.
De fapt, şi eu am trimis, cred, cam tot atîtea. Sau mai multe? SMS-uri în pachete de cîte douăzeci şi mail-urile, la mail-uri e diferit, le-am grupat pe vîrste şi origini, adică pentru colegii din străinătate trebuie să scriu altfel, nu merge cu sarmalele şi cu atît mai puţin cu formulele astea de un creştinism brusc şi debordant care proliferează de sărbători pe la noi, s-ar speria, la ei trebuie să fie mai scurt şi la obiect; apoi sînt foştii studenţi - foşti, oho, de cînd! - cărora nu pot să le scriu "scurt şi la obiect", trebuie ceva mai nostim, ceva spiritual, ca să vadă că sînt încă în formă, în orice caz, ceva diferit, deci altă categorie; apoi mai sînt cîteva persoane cu mesaje mai personalizate - dar nu ar merge un mesaj generic-personalizat? Cred că da, am deja ceva în cap, să vedem, deci, vreo 4-5 p
