- Cultural - nr. 235 / 12 Ianuarie, 2009 Nu se hotarase sa plece decat in ultimul moment. Cand iarasi, singur in lumea asta efemera, incercase sa-si domine panica... Si invalmasirea gandurilor, si tulburarea intregii fiinte... Privea obiectele ca pe niste fiinte. Un alt contur li se adauga, straveziu, enigmatic. Cartile nu mai aveau titluri, peste viata sa viscolea... Un viscol de vise... Incoltit de singuratate si de primejdie, asezand astfel intre sine si realitate un camp cu verdeata, o gradina inflorita, o padure de pini si brazi - ipotetice toate. Se gandea cu siguranta, ca, viata e o carte stranie sau o culoare in a carei alcatuire lumina pastreaza o indaratnica alchimie. Lumea intreaga parca plutea si el auzise viscolul, auzise singuratatea si, de departe, glasul ei inmugurind totusi in acele cuvinte: "Vise... vise...." Se decise sa-si stavileasca gandurile, atunci cand si alte amintiri ar fi putut rupe zagazurile tacerii ce venea, din urma si din viitor cu viteza luminii. Intuia totul, de parca ar fi avut in fata un imens papirus cu semne pe care nu le-a mai intalnit niciodata, dar care scanteiau fosforescent, in semne din care palnia vederii sorbea intelesuri... Pentru ei, faptele viitoare pareau halucinant de aproape, auzind desfraul adevarului lor, ele raspunzand cu hohote stranii, de parca ar fi spus: "nu-i nimic, vei trece Si tu mai departe, manat de dorinta..." Si din nou visele... amintirile. SERAFIM DUICU isi reamintea ca se nascuse intr-un sat din GORJ, la talpa Manastirii Tismana. Facuse scoala in sat, apoi studiile medii la TARGU-JIU si CRAIOVA, iar pe cele universitare la CLUJ-NAPOCA. Din 1956, de cand a venit la CLUJ, a ramas printre ardeleni, mai intai la BLAJ, ca profesor, si dupa aceea la Targu-Mures, la fostul Institut pedagogic de 3 ani, apoi la revista "VATRA" si, in cele din urma, la ACADEMIA de ARTA TEATRALA. Si-a obtinut doctoratul in a