Simţi că te-a înşelat. Ai tu aşa un feeling, o presimţire. Parcă nu mai e aceeaşi femeie cu care te-ai căsătorit. E mai neglijentă cu treburile casei şi mai exigentă cu aspectul ei. Îşi cumpără prea des pantofi. Şi parcă şi culoarea la păr e schimbată. E clar. Te înşală. Dar îţi trebuie dovezi. Cum ar fi un test cu poligraful.

Intră amândoi în cabinet, uşor stângaci, vizibil încordaţi. El, ţeapăn şi mândru, zdrăngăne nervos, pe degetul cu ghiul, mănunchiul de chei prins în breloc de piele. Ea, pierdută în haina de blană scumpă, pare o copilă prinsă cu copiuţa în mânecă. Nu se aşază nici unul. Rămân în picioare, el inspectând critic locul, ea pironind ochii în vârful cizmei elegante. Discuţia începe greoi, pentru că nici unul dintre nou-veniţi nu are chef de trăncăneală. „Bun... Deci până la urmă aţi venit“, le spune zâmbind încurajator domnul în halat alb, psihologul. Femeia tace. Bărbatul ia cuvântul, ţâfnos: „Bineînţeles că am venit, doar trebuie să lămurim odată problema! Că nu sunt prostul nimănui! Şi, mai ales, nu al nevestei!!! Ce, am ajuns să-mi pună coarne? După opt ani de căsnicie, după ce i-am făcut doi copii, după toate concediile în străinătate, cadourile... uite, dom' doctor, numai blana asta m-a costat o mie jumate de euro! Să vezi bijuterii ce are! Şi ea ce face? Mă înşală cu unu' mai tânăr? Păi da, că eu am mai îmbătrânit, nu zic, şi fata s-a învăţat cu armăsar în putere!... O pun la detector, gata! Am obosit s-o urmăresc, să-i pun capcane! Acum o să spună aparatul clar: mă înşală ori ba!“. Femeia abia se mai vede sub vulpea polară. Ar vrea să spună ceva, dar emoţiile o gâtuiesc şi lacrimile i se strâng ciorchine sub pleoape. Suspină, se uită la psiholog, căutând disperată un sprijin. Acesta zâmbeşte împăciuitor. Nu e prima dată când asistă la o astfel de scenă. Îl ia pe bărbat deoparte, îi explică domol că nu are o atitudine tocmai potrivi