Valentina Leonte avea 33 de ani când şi-a început cariera în radio. "A fost o conjunctură fericită. Pe-atunci se intra foarte greu în presă.
În 1988 am aflat că la Radio România se deblocaseră nişte posturi şi am hotărât să-mi încerc norocul. Examenul l-am dat în iulie 1988. Probă practică şi probă teoretică. Asta din urmă, trebuie să spun, a fost din tezele Partidului Comunist referitoare la presă. Proba practică a fost cea de radiogenie, care era foarte importantă, realizarea unei emisiuni de probă... Şi, bineînţeles, a contat şi dosarul. Trebuia să fii membru de partid. Dacă nu erai, nici nu se discuta să lucrezi în presă. A durat jumătate de an până când Cabinetul 2, care era Cabinetul Elenei Ceauşescu – ea se ocupa de radio şi televiziune, instituţiile erau sub directa ei oblăduire – a aprobat dosarul.
Am fost angajată pentru emisiunile pentru copii de la Radio 3 – Radio România Tineret. Aveam, pe vremea aceea, o voce foarte frumoasă. Redactorul-şef de atunci, Sofia Şincan, îmi spunea, din cauza vocii, "clopoţel". Am început munca în primele zile ale lui ianuarie 1989, după liberele de Anul Nou. Între colegii mei, eu eram cea mai tânără. La Radio România Tineret erau mulţi colaboratori, foarte tineri – liceeni, studenţi. Angajaţii erau mai în vârstă, pentru că, trebuind să treacă printr-o asemenea sită... N-am realizat o emisiune singură, adică pe care să o semnez eu, decât după 3 luni de zile. Până atunci, am făcut ucenicie. Asta însemna să fii dat pe mâna unui profesionist de la care să înveţi. În cazul meu a fost vorba despre Gabriela Mantu, o realizatoare de emisiuni cu state vechi în radio. Scria scenarii minunate pentru copii, poveşti, emisiuni dramatizate. Era, într-adevăr, o persoană care cunoştea foarte bine munca în radio, în cele mai mici amănunte, mai cu seamă pe acest segment, pentru copii.
@
