Pentru ca nu vreau ca blogul sa se transforme intr-un jurnal de tip Elodia, aceasta este ultima postare despre articolul meu referitor la cazul Lotului Tomescu si Florin Piersic, la atitudinea Jurnalului sau a Antenelor. Redau mai jos un editorial scris de Liviu Avram, redactorul sef adjunct al Cotidianului, precum si seful departamentului de investigatii al ziarului.
“ În numele tatălui. Care dintre ei?
De ce doar Piersicii mai mult sau mai puţin juniori au dreptul să-şi apere numele tatălui, iar un locuitor din Berceni nu? Să răspundă Marius Tucă şi zbuciumaţii din jurul său.
Din emisiunea „Sinteza zilei“ de luni seară, alocată lacrimilor lui Florin Piersic, a lipsit un element fundamental: partea cealaltă. Şi nu mă refer la vreun jurnalist de la Cotidianul care să exprime poziţia ziarului faţă de materialul privind povestea dintre Piersic şi Securitate – ştim deja, lipsa de eleganţă profesională e parte integrantă din brandul emisiunii. Mă refer la cel de la care a pornit toată dezvăluirea.
Dan Grigoraş nu e monstru sacru, titan, pisc, vârf, legendă, înger sau monument naţional, ci un biet locuitor al cartierului Berceni. Un om care, vreme de 20 de ani, ori de câte ori îl vedea pe Mărgelatu scuipând seminţe la televizor, îşi va fi spus în sinea lui: „Din cauza acestui om a făcut tata puşcărie politică“.
Nu contează dacă atunci avea sau nu dreptate. Aşa îi povestise tatăl său în anii ’80, într-o discuţie pe care, după aceea, n-a mai abordat-o până la moarte. După deschiderea arhivelor Securităţii, Dan Grigoraş a cerut să vadă dosarul tatălui său şi chiar s-a acreditat cercetător CNSAS pentru a-şi extinde căutarea şi în dosare colaterale. Documentele pe care le-a găsit acolo i-au confirmat într-o oarecare măsură ce-i povestise tatăl său, iar documentele pe care nu le-a mai găsit i-au creat nişte convingeri pe care, din motive ce îl priv
