» La Vaslui, atunci cand mergi in mediul rural si vezi pe podeaua caselor o serie de covorase impletite manual, primul gand care-ti vine in minte este legat de saracia locurilor. Departe de agitatia urbana, de mochetele si covoarele orasenilor, satenii din Vaslui tin la traditie, la mestesugurile transmise din mama in fiica de sute de ani. Sute de razboaie de tesut lucreaza din greu in satele vasluiene in aceasta perioada a iernii, iar batranele se gandesc la turistii straini care ar trebui sa vina sa le cumpere produsele. Majoritatea au invatat sa impleteasca covorase din bucati de materiale diverse, tolice, in care au pus toata magia locurilor in care au aparut.
In timp ce in tara sunt considerate un simbol al saraciei, in strainatate covorasele impletite moldovenesti, din tot felul de bucati de panza, fara modele de plante si animale, realizate cu mult greu in timpul iernii, sunt apreciate ca obiecte de mare pret. Este vorba despre banalele tolice de coade – asa cum li se spune in dulcea limba moldoveneasca traditionalelor covoare din gospodariile vasluiene. Tolicele sunt un mod de viata in toate satele vasluiene, fiind intalnite in majoritatea caselor batranesti, o dovada a ingeniozitatii si a talentului mainilor de taran. Multi batrani stiu ca tolicele lor se vand bine la straini, ca obiecte de artizanat. Unii mai spera ca vor vedea pe ulite puhoaie de turisti, plini de euro, care sa le cumpere munca de o viata. Altii, cum este cazul Elenei Cojocaru, din satul Balesti, nu cred ca vor mai apuca ziua in care vor vinde cateva tolice unui turist strain.
Efect al saraciei
Tolicele de coade sunt privite de romani ca un simbol al saraciei. Acestea au invadat gospodariile vasluiene la finele celui de-al doilea razboi mondial, cand saracia s-a facut simtita in toate satele din zona. Tolicele vasluiene sunt o replica mai saraca a covoarelor
