Interviu acordat de Gheorghe Câtu, preşedintele Federaţiei Sindicale Petromar, candidat la şefia Uniunii Judeţene a CNSLR Frăţia.

Cum şi-a început activitatea Federaţia Sindicală Petromar?

Ne-am întâlnit, am discutat statutul, l-am modificat, l-am aprobat, l-am depus la Tribunalul Constanţa cu celelalte acte cerute de lege. Pe 4 martie 1992 am primit sentinţa de acceptare a cererii şi de înfiinţare a FSP, o dată cu hotărârea judecătorească. Imediat am trecut la treabă şi s-a dovedit că am avut dreptate. Nu pot să spun că am fost singurul care l-am susţinut. A trebuit să fac într-aşa fel încât să menţin o unitate în diversitate. Până la 1 aprilie, în mai puţin de trei săptămâni, deja aveam contacte stabilite şi pe rol motive de declanşare a unor conflicte de muncă pe vreo 14-16 puncte, unde eram atinşi rău de tot. Am obţinut înţelegere din partea conducerii Petrom, împreună cu Ministerul Industriilor, cum se numea atunci, ne-au dat dreptate şi au spus „sunteţi cu totul aparte, sunteţi atipici pentru ceea ce se întâmplă în industria petrolieră. Veţi avea un act adiţional la contractul colectiv de muncă, veţi stabili drepturile voastre". Obţinând în acelaşi timp, şi pentru Petromar, un fel de autonomie financiară, să aibă posibilitatea să îşi gestioneze o mare parte din fonduri.

Cu alte cuvine, aţi revoluţionat sistemul...

Da. Având contracte încheiate de Petromar cu Petromidia, la vremea aceea şi cu Oil Terminal, trimiţând ţiţei fie în ţară, fie pe conducte, fie direct la prelucrare, banii veneau aici, existau contracte avantajoase. Însă, cel mai important pentru noi a fost că, imediat, la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai, noi am negociat un contract colectiv de muncă integral. Din momentul acela, câştigând şi bătând în cuie, practic, devenind legea părţilor într-un contract, am înregistrat, la Direcţia de Muncă a munic