Pe 3 decembrie 2008 Comisia Europeana a prezentat Comunicatul cu privire la Partneriatul Estic, chemat sa consolideze politica de vecinatate a UE fata de statele post-sovietice. Aceasta tentativa de a redimensiona relatiile UE cu vecinii vizeaza Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova si Ucraina. Deoarece cinci dintre cele sase tari sunt localizate geografic in Regiunea Extinsa a Marii Negre, Parteneriatul Estic inseamna o prezenta mai pronuntata a UE intr-o zona de interes economic si politico-diplomatic declarat si asumat pe termen lung de Romania. Din aceasta perspectiva, initiativa Comisiei Europene, promovata la insistenta cuplului diplomatic polonezo-suedez, este in armonie cu dezideratele Romaniei anuntate chiar inainte de aderarea la UE in 2007, o comunitate transatlantica activa in Zona Marii Negre, in care statele post-sovietice din regiune sa fie ancorate in sistemul economic si de securitate ale Occidentului institutionalizat. In ciuda acestei compatibilitati vizibile intre obiectivele nationale si transatlantice, Romania a trimis semnale mixte si a adoptat o pozitie rezervata fata de Parteneriatul Estic. Cel putin trei factori au determinat aceasta atitudine.

"Nu am fost consultati"

O prima explicatie deriva din simplul fapt ca Bucurestiul nu a fost consultat de coautorul proiectului - Polonia, care e putin probabil sa nu fi fost constienta de interesele Romaniei in vecinatatea estica. Romania, insa, nu este singura tara neplacut surprinsa de modul in care Polonia a promovat acest proiect. Cehia, in calitate de stat membru care a preluat presedintia UE in ianuarie 2009, a mizat pe lansarea Parteneriatului Estic in duet cu Polonia. Se pare ca Varsovia a incercat sa evite posibila perceptie conform careia Parteneriatul este promovat de "esticii frustrati" si a preferat sa coopteze un membru cu greutate in UE - o Suedie neutra. Asadar