Rusia a aratat, saptamana trecuta, cu ocazia "crizei gazului", modul in care este dispusa sa-i trateze pe cetatenii altor state, atunci cand considera ca interesele ei o cer: cu cinism si dispret. A demonstrat inca o data, la peste 150 de ani de la marchizul de Coustine, ca, pentru guvernele rusesti, indiferent daca sunt "tariste", "comuniste" sau "capitaliste", exista o unica si mare constanta: viata omului nu conteaza.
Nu importa acum daca si cat Rusia a avut dreptate in razboiul comercial cu Ucraina. Important e ca, in timp de pace, Rusia a procedat cu tarile europene, carora le vinde gaz pe bani frumosi, ca si cand ar fi fost in razboi: le-a supus, in plina iarna, unui veritabil embargo al gazului, presandu-i, sub santaj, sa-i determine pe ucraineni sa cedeze in fata pretentiilor rusesti. Nu i-a pasat daca in tari prietene, precum Bulgaria sau Serbia, oamenii ingheata in apartamente, ca romanii in timpul lui Ceausescu. Nu s-a sinchisit ca majoritatea tarilor central si sud-est-europene, bune platitoare la Gazprom, nu au cum sa faca fata iernii, de pe o zi pe alta, fara gazul rusesc importat. Nu mai vorbesc de faptul ca, deoarece nu iubeste conducerea politica de la Kiev, Rusia e dispusa sa-i lase pe ucraineni in ger pe timp nelimitat. Pentru guvernul rus e neglijabil faptul ca milioane de oameni sufera, daca statul rus e puternic.
Iar inaintea acestei atitudini rusesti sfidatoare si care, repet, tine de starea de razboi, si nu de pace, Europa a ramas pasiva. A negociat, desigur, dar de pe o pozitie ezitanta, cu o presedintie europeana fara autoritate. Marile puteri europene - Franta si Germania - nu au ridicat tonul, mai ales fiindca sunt mult mai putin atinse de sistarea exporturilor de gaze decat partenerii central-europeni. Solidaritatea europeana a functionat la ralenti. Europenii, care, altminteri, sunt gata de polemici dure cu Statele Unite s
