Marti, la pranz, rata de schimb leu-euro, calculata si comunicata de Banca Nationala, a continuat sa produca emotii puternice. Numerosi analisti, referindu-se la cursul inregistrat, de 4,2985 lei pentru 1 euro, s-au grabit sa afirme: "Ne apropiem de un nou prag psihologic, cel de 4,3 lei pentru 1 euro".
Desi cele doar sapte zile bancare, cate au trecut de la inceputul anului, nu pot fi concludente pentru evolutia pietei valutare, protestele impotriva deprecierii leului s-au inmultit. Ele vin cu deosebire de la cei afectati direct de actualul curs, nemultumiti indeosebi de faptul ca banca centrala nu le-ar fi venit in ajutor; si ca nu a schimbat realitatea pietei. Fara sa inteleaga un adevar esential: acela ca nu piata trebuie sa-si ajusteze deciziile in raport cu diversitatea intereselor participantilor la schimbul valutar, ci invers: atat cumparatorii si vanzatorii de valuta, cat si toti cei legati de piata valutara pot fi competitivi numai in masura in care invata sa citeasca semnalele pietei, sa le interpreteze corect. De altfel, toti cei legati de schimbul valutar au fie sansa de a se putea adapta deciziilor pietei, fie nesansa de a pierde partida.
Ar mai fi de subliniat, in acest sens, ca importatorii si exportatorii au in prea mica masura constiinta faptului ca ei sunt competitori pe piata si ca, prin actiunile lor, pot sa-i directioneze miscarile. Tocmai din aceasta cauza, ori de cate ori nu le convine cursul, cer interventii in piata, in loc sa caute solutii specifice unei astfel de competitii. Sigur, pe piata valutara intervin si bancile comerciale, care si-au inteles in buna masura rolul si incearca sa-l joace bine. Intervine si Banca Nationala, un jucator cu misiuni speciale, principalul ei rol fiind insa asigurarea bunei functionari a pietei valutare. Dar in acest moment, cand criza globala se extinde, asii pietei valutare ar trebui sa fie
