Numirea chestorului Virgil Ardelean în fruntea serviciului secret al “Internelor” nu îi scandalizează pe unii politicieni, ci le provoacă frica. Bâlbâiala, isteria, măsurile radicale sunt urmarea unei senzaţii reflexe de uitat în urmă, când “vulpea” s-a deghizat în “copoi”. Se văd în postura de pradă a “vulpii”, care le dă câte-o labă drăgăstoasă pe spate şi-i întoarce prin upercut tandru ca să-i gâdile pe burtă.

Frica supremă este aceea că serviciul secret al “Internelor” nu a primit în frunte un om de paie, un bărbat de partid, ci un individ necontrolabil, care ţine cu PD-L tot atât cât a ţinut cu Convenţia Democratică, care este omul lui Traian Băsescu tot atât cât a fost şi omul lui Adrian Năstase. Care vânează PSD-işti tot aşa cum zgârie şi PNL-işti. Care îi zâmbeşte lui Mircea Geoană la fel precum îi surâdea până mai ieri lui Radu Timofte. Care ascultă spăşit ordinele Cotroceniului aşa cum pocnea din călcâie şi la dorinţele lui Ioan Talpeş. Care îl protejează pe Gabriel Oprea întocmai precum l-a protejat pe Vasile Blaga.

Pe fostul premier al României Adrian Năstase l-a luat gura pe dinainte în emisiunea de după-amiază a Antenei 3 moderată de Dana Grecu şi a dezvăluit că în culisele guvernării PD-L – PSD chestiunea împărţelilor de partid a mers până în străfundurile Ministerului Administraţiei şi Internelor: numirea şefului poliţiei o face PD-L-ul, iar PSD-ul dă şeful Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă. Cum, un ministru de Interne nu lasă problemele partidului la uşă? Un ministru nu-i un administrator al problemelor interne ale României? Politica fără fundiţe şi panglicuţe electorale e tare urâtă. Aşadar, sectoristul trebuie să înţeleagă faptul că pe şeful său de secţie îl pune partidul aflat la putere pe bulevardul cel mai lat, poliţistul de la investigaţii criminale trebuie să priceapă că dacă hoţul sau crimin