Ipostaza de partid de opoziţie a picat ca o mănuşă pentru Partidul Naţional Liberal şi cred că asta şi-au dorit cu adevărat liderii acestei formaţiuni politice.
În pofida faptului că, la o lună după finalizarea negocierilor pentru stabilirea formulei de guvernare, mai mulţi lideri ai PNL ies cu declaraţii în care acuză Partidul Democrat Liberal că discuţiile purtate au fost formale şi doar pentru a arăta opiniei publice că au încercat să-i coopteze pe liberali în formarea Guvernului, tind să cred că liberalii şi-au dorit să stea, pentru o perioadă, deoparte. Motivul este lesne de înţeles: criza economică şi situaţia tensionată din ţară anunţau, de mult, că viitoarea putere va avea de furcă. Mai mult, pe acest fond, a mai apărut şi problema alimentării cu gaze. Aşa că totul s-a nimerit la fix pentru PNL. E mai simplu să stai în opoziţie, să vânezi greşelile puterii şi să critici. Şi totul într-un nou an electoral în care, dacă alegerile europarlamentare nu-i tentează pe români, cele prezidenţiale vor conta. Astfel, liberalii vor avea timp suficient să se mobilizeze, să se întărească, să facă unele schimbări organizatorice şi de strategie, menite să le asigure un scor bun la testele electorale din 2012 şi, de ce nu, să revină în glorie la conducerea ţării.
În schimb, nu pot fi de acord cu atitudinea unor lideri PNL care, din dorinţa de a arăta românilor cât de neinspiraţi au fost când au votat în 30 noiembrie 2007, învârt cuţitul în răni vechi. Legi care au fost votate şi de liberali, cu puţin timp înainte de a preda puterea, dar care trebuiau să intre în vigoare în mandatul actual, sunt acum readuse în discuţie cu toate că nu există resursele financiare necesare. Vezi majorarea punctului de pensie, vezi majorarea salariilor profesorilor, vezi recalcularea pensiilor în funcţie de grupele de muncă şi altele. Ba, mai mult, pentru a arăta că se pot aplic