În decursul anului 2008, toată lumea a simţit ce înseamnă un rally în bear market: speranţă şi optimism care dispar peste noapte şi la propriu şi la figurat. Când acţiuni de mâna a doua şi a treia, cu scăderi de 90%, cresc cu 12-15% la început de an în contextul pieţei actuale, este normal să te întrebi „Cine vrea să pună capcana?“ Important este nu să ştii cine, ci să sesizezi divergenţa, „zgomotul“ şi să nu cazi în ea. Evident că timpul es

În decursul anului 2008, toată lumea a simţit ce înseamnă un rally în bear market: speranţă şi optimism care dispar peste noapte şi la propriu şi la figurat. Când acţiuni de mâna a doua şi a treia, cu scăderi de 90%, cresc cu 12-15% la început de an în contextul pieţei actuale, este normal să te întrebi „Cine vrea să pună capcana?“ Important este nu să ştii cine, ci să sesizezi divergenţa, „zgomotul“ şi să nu cazi în ea. Evident că timpul este singurul care va decide ce a fost la început de an în piaţa romånească, dar, privind în trecut, a fost o capcană.

Şi în 2009, psihologia celor care participă în piaţa romånească va fi influenţată de ce se întåmplă în cea americană. Pentru unii, s-a ajuns la bottom, lucrurile se întorc, vine planul de stimulare şi pe cai, la curse. Alţii, în schimb, anunţă vremuri mai proaste şi low-uri cum nu au fost de mult timp. Rămån în ultima tabără pentru banalul motiv (mai sunt şi altele) că, pånă acum, nu a existat panică urmată de capitulare.

Pe graficul săptămånal, S&P 500 se află într-un bear flag, similar cu altele din perioada căderii din 2007. De regulă, preţurile rup suportul şi înregistrează valori mai scăzute. Pentru moment, aşteptăm ruperea suportului, dar depăşirea scurtă şi revenirea indicelui sub 921 de puncte nu anunţă trendul mult aşteptat la 1.008 puncte (era vorba tot de un rally în bear market). Oscilatorul RSI dă semne slabe de rateu sub 40, care este un supor