Gabriel Oprea a demisionat marti cu un discurs impecabil, cu efecte de grenada in PSD.
A vrut sa faca ordine in ministerul de Interne, dar nu a fost lasat, a vrut sa impuna profesionalismul in ministerul de Interne si sa tina grupurile de interese departe, dar a fost impiedicat: "Am pus interesul Romaniei si al romanilor pe primul loc si am intentionat sa fac o echipa competenta avand trei scopuri majore: o administratie publica transparenta, imbunatatirea sigurantei cetateanului si aderarea Romaniei la spatiul Schengen.
Si se pare ca acest scop al meu a deranjat pentru ca nu a urmarit interesele de grup. Drept urmare mi s-a retras sprijinul politic. Va anunt ca am demisionat din postul de ministru de Interne ca sa nu periclitez coalitia guvernamentala si nu vreau sa fiu un ministru marioneta".
Cine l-a impiedicat sa-si indeplineasca scopurile? Cine a facut presiuni? Cine a incercat sa impuna persoane pe alte criterii decat cele profesionale, dupa cum acuza Gabriel Oprea? In mod evident cei care i-au retras spijinul politic: Vanghelie, Iliescu, Nastase, Hrebenciuc.
Pe o logica minimala, el e bun si ei sunt rai, el e eroul martirizat, ei sunt calaii mizerabili. El vrea binele Romaniei, ei vor binele propriu. El a ramas cu "onoarea, demnitatea, profesionalismul" si Dumnezeu, ei cu opusul acestora, se-ntelege. Tonul militaros si trimiterile la formatia sa militara au accentuat efectul, avand in vedere ca Armata este mereu pe primele locuri in increderea populatiei.
O asemenea miscare de maestru, este, sa recunoastem, mult peste anvergura politica a lui Gabriel Oprea, altminteri nimic altceva decat un bun executant, dupa cum el insusi s-a caracterizat in raport cu partidul: "Pot sa spun cu sinceritate ca fata de partid mi-am facut datoria in mod exemplar, drept dovada stau rezultatele obtinute de organizatia pe
