Începând de azi, Scînteia are o nouă rubrică. Pe care n-a avut-o la vremea ei. Era cu adevărat neverosimilă în epoca în care se construia societatea socialistă multilateral dezvoltată o rubrică despre isprăvile scursurilor sus-numitei societăţi.
Mulţi români mai cred şi astăzi că democraţia a adus după sine avalanşa de grozăvenii care i-au speriat după ’90, când televizorul şi ziarele le-au adus în casa fiecăruia. Nimic mai fals. Erau şi în Epoca de Aur atâtea crime, violuri, furtişaguri, tâlhării, că "ştirile de la ora 5", difuzate de TVR în 1989, n-ar fi fost cu nimic mai puţin zemoase ca în ziua de azi. În afară de câteva afaceri judiciare notorii, cazul Rîmaru, cazul Bachus şi alte câteva – mult literaturizate şi ele – românii nu aveau voie să ştie despre lumea interlopă sau despre faptele monstruoase ale celor care nu aveau nimic în comun cu, mai ţineţi minte, profilul "omului nou". Aflai de o crimă când se întâmpla la tine pe stradă, de o delapidare când era "prelucrată" în faţa colectivului de oameni ai muncii, cu tot activul de partid şi sindicatul în păr. E bine să se ştie că societatea avea o drojdie groasă, de paraziţi şi jigodii de tot felul, că miliţia şi procurorii umblau în principal după hoţi şi mai puţin după duşmanii regimului, că lumea interlopă urca, la fel ca şi acum, până în cercurile înalte, mai puţin în cele politice, e drept, pentru că acelea erau protejate în turnul lor de fildeş. De aceea vom scrie cronica neagră a anului 1989 aşa cum nu s-a scris atunci. Găsim urmele întâmplărilor, foarte clare, în arhivele tribunalelor. Din păcate, detaliile suculente ale evenimentului consemnat şi comentat "la cald" nu ne sunt accesibile, după atâta vreme. Mărturisesc că m-a pus pe gânduri numărul impresionant al infracţiunilor pe care le-am găsit în arhive. Era eficientă propaganda comunistă. Te făcea să crezi că trăieşti într-o lume a
