În primul semestru al anului 1989, Valea Prahovei era înscrisă pe lista "de finanţare" a unităţilor turistice. Prin intermediul publicaţiilor vremii, Ministerul Turismului dădea "asigurări" cu privire la crearea unor condiţii de cazare mai bune şi mai moderne. Sub tutela regimului condus de Nicolae Ceauşescu, "oamenii muncii din sectorul turismului intrau în noul an cu hotărârea de a lucra cu mai multă răspundere şi pasiune…".
Deşi promisiunile păreau interminabile, nu toate staţiunile montane urmau să fie modernizate. Potrivit mărturiilor acordate de actualii reprezentanţi ai instituţiilor publice din Azuga, Diana Dumbravă şi Alexandru Debreti, realitatea era cu totul alta. "Nu o să vă vină să credeţi, dar Azuga abia prin 2003 sau 2004 – nu mai ştiu exact – a devenit oficial staţiune. O realizare a actualului primar, pe baza muncii întreprinse de vechea gardă a Primăriei", mărturiseşte Camelia Diana Dumbravă, membru fondator al Asociaţiei de Turism Azuga. "În 1989, continuă Diana Dumbravă, nu aveam capacităţi de cazare, nu ne aliniam în dezvoltarea turistică. Se spunea că «mai avem foarte mult de lucru». Era foarte ciudat, fiindcă la vremea aceea, şi mai ales la începutul iernii, când toată lumea venea la munte, Azuga era considerată un fel de Cenuşăreasă a Văii Prahovei (zâmbeşte). La noi funcţiona, şi încă funcţionează, Fabrica de Şamotă (cărămidă refractară). E un lucru foarte important, pentru că odinioară polua şi era un mare impediment. Din această pricină, Azuga era ocolită şi nu existau investiţii. Şi, de ce să nu recunoaştem, nici propuneri de amenajare."
În acelaşi timp, cadrele ministerului insistau asupra diversificării ofertei turistice şi adaptarea acesteia la cerinţele pieţei internaţionale. Scopul "angajamentelor"? O circulaţie turistică superioară celei din 1988, "care să permită realizarea unui volum sporit d
