De aproape zece ani, toate anticariatele din oraşul de pe Bega au fost închise, iar locul lor a fost luat de buchinişti. Sursa: Adrian Pîclişan

Atunci când au nevoie de o carte dintr-o ediţie mai veche sau una de specialitate, timişorenii trebuie să ia la picior străzile din centrul oraşului pentru a o găsi. Devenite neprofitabile în contextul scăderii apetitului sau al timpului pentru citit, toate anticariatele din capitala Banatului au fost închise.

„Pe vremuri erau patru anticariate, în Bastion, Iosefin, Bălcescu, în cartierele tradiţionale. Studenţii n-au unde să gă- sească o carte de care au nevoie, mai ieftin, căci librăriile au devenit inaccesibile“, povesteşte Ion Radu, profesor pensionar.

Alternativa, în stradă

Doar şase buchinişti, grupaţi pe străzile din Cetate, mai încearcă să acopere golul lăsat de anticariate. Sunt prezenţi la lucru „după program normal“, de luni până sâmbătă, de la ora 8.30, blindaţi în haine călduroase, cu căciulile trase pe ochi şi mănuşi groase. Se mişcă de colo-colo în faţa standului şi intră în vorbă cu potenţialii cumpărători.

Stativele, înalte de-un stat de om, numără sute de titluri, de la „Legendele Olimpului“, de Alexandru Mitru, la cărţi din seria Biblioteca pentru Toţi, Lexicoane şi Dicţionare. Cea mai preţioasă carte, „Estetica poeziei lirice“, de Liviu Rusu, scoasă la Editura Casa Şcoalelor în 1994, costă 20 de lei. „Pe piatra albă“, de Anatole France, editată între războaie de casa I. Brănişteanu, o altă ediţie rară, costă numai 8 lei. „Preţul cărţilor e dat şi de cât de îngrijite sunt“, explică unul dintre vânzători. Practic, e imposibil să nu găseşti cartea pe care o cauţi. „Dacă nu o am eu, o are unul dintre colegi, suntem prieteni şi ne trimitem clienţii de la unii la alţii“, mărturiseşte alt buchinist.

„E mai mult hobby decât afacere“ @N_