POate vreţi să vă amuzaţi cu textul apărut săptămîna asta în Money Express:

M-am raportat dintotdeauna la fenomenul hippie asa cum ma raportam si la cosurile imense care imi ieseau pe nas in frageda adolescenta. Sunt semnele tineretii zbuciumate si ale avantului nebun, doar ca iti ingreuneaza teribil viata sociala si iti si distrug self-esteem-ul. Noii hippioti isi deseneaza cosuri pe frunte doar ca sa capete eticheta de oameni deschisi, tineri si neinteresati. Cum observa Lander, acesti noi hippioti (asa ii numesc eu pe „albii“ lui) cauta statut, ceva diferit de tipul materialist, interesat numai de bani (sa-l numim „burghez traditional“). Multi scriitori si-au exersat condeiul in pagini de ura impotriva hippiotilor, dar cred ca ar trebui sa atace frontal chestiunea noilor hippioti. Primii doar au imbatranit si au intrat in penibil. Ultimii sunt in plin avant si, daca indraznesti sa spui ca exista oameni de stiinta care par seriosi si care neaga incalzirea globala, ti-ar putea arunca in fata un iPod. In lumea lor, totul trebuie sa se cufunde intr-o mare de etica pe care plutesc cataloagele de mobilier rustic si meniurile de mancare insipid-bio. Nu cauzele lor ma irita neaparat, ci felul necritic in care le asimileaza si pe care, in felul acesta, le distrug. Asa cum nu ma va enerva niciodata un text teologic inteligent sau un ganditor religios viu. Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca

POate vreţi să vă amuzaţi cu textul apărut săptămîna asta în Money Express:

M-am raportat dintotdeauna la fenomenul hippie asa cum ma raportam si la cosurile imense care imi ieseau pe nas in frageda adolescenta. Sunt semnele tineretii zbuciumate si ale avantului nebun, doar ca iti ingreuneaza teribil viata sociala si iti si distrug self-esteem-ul. Noii hippioti isi deseneaza cosuri pe frunte doar ca sa capete eticheta de oameni deschisi, tineri si neinteresat