Într-un ecletism firesc Bucureştilor de altădată, această zonă are atât influenţe specific balcanice, cât şi europene.
Forfota era odinioară neîntreruptă pe Calea Moşilor, în mahalaua Sfinţilor, unde printre trăsuri şi tramvaie "negustorii îşi strigau marfa şi pofteau clienţi în prăvălii, unde din cauza concurenţei nu existau preţuri fixe şi totul era negociabil". Este suficient să priveşti cu atenţie şi observi că fiecare casă avea la parter un magazin.
Calea Moşilor sau Uliţa Târgului din Afară începea din Piaţa Sfântului Anton, lângă Curtea Veche, şi continua până la Târgul Moşilor, fiind principala arteră care făcea legătura cu Moldova.
Calea Moşilor, "mai ales vara, la bâlciul Moşilor, era un furnicar de oameni". Acum, comerţul în această zonă este aproape inexistent, majoritatea clădirilor sunt în ruină, iar traficul depăşeşte cu mult capacitatea de tranzit a acestei străzi. Absenţa spaţiilor publice urbane este vizibil resimţită, la fel şi sentimentul unei comunităţi.
Într-un ecletism firesc Bucureştiului, această zonă are atât influenţe balcanice, cât şi europene. Aşa cum şi locuitorii aveau fiecare "năravurile şi moravurile lor", tipologia clădirilor variază de la case negustoreşti la case boiereşti, hanuri, biserici, şcoli sau blocuri interbelice.
Un reper istoric al zonei este Biserica cu Sfinţi sau cu Sibile, cum mai este cunoscută, situată în centrul vechii mahalale a Sfinţilor, la intersecţia între Strada Sfinţilor, Cernica şi Calea Moşilor.
STRADA SFINŢILOR
Are o istorie lungă, fiind situată în centrul Capitalei, aproape de Calea Moşilor, atunci o arteră comercială prosperă. Din planurile urbanistice din secolul XIX şi din 1911 observăm că aceasta a fost o într-o continuă transformare. Întâlnim aici arhitectura conservatoare a secolului XIX: case negustoreşti şi boiereşti. Mul
