Nu interesează pe nimeni cum a fost Gabriel Oprea oprit de vulpe, în plin avînt al urcării bătrînelor vele pe catargul corabiei poreclite „administraţia Boc“. Care e motivul ridicării sprijinului politic de către partidul ce l-a învestit cum laude în funcţia de ministru al Internelor cu doar cîteva nopţi în urmă şi cum a căzut în dizgraţia conducerii PSD? Nici măcar zvonurile legate de şiretenia celui care a scos vulpea din vizuină nu provoacă griji naţionale. Îşi mai aminteşte cineva că Virgil Ardelean, alias „Vulpea“, a mai îndeplinit funcţia de şef al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în vremea cînd minerii nu puteau fi opriţi din marşul lor forţat şi bine regizat către Bucureşti? Mai ţine cineva minte cum nu s-a prăbuşit vulpea din vîrful piramidei construite cu migală cazonă pe timpul guvernării Năstase, pentru că a dat ordin să se asculte telefoanele agenţiei independente de presă Mediafax? Omul s-a făcut util mai multor administraţii pentru că şi-a creat o aură de tutore al dosarelor. A căzut o treaptă la fuga reuşită a lui Omar Hayssam, fiind ascuns într-o direcţie de înzestrare a apărării civile pe timpul ministeriatului lui Troacă, pentru a urca din nou, într-un moment de derută şi de glasnost, în funcţia care l-a consacrat. Ciudat este cum s-a menţinut sub trei preşedinţi. Atît de felină să fi fost vulpea sau prea bine a înfăşurat cu puf de hermină gîturile costelive ale mai marilor ţării? Sîngele proaspăt din Administraţie, promis de către prim-ministru, nu e decît un lichid reciclat din groapa de zoaie a Serviciilor Secrete Româneşti, instituţii care nu sînt preocupate de criza ce bate la uşă. Nu construiesc planuri strategice, doar scenarii de tuns barba popilor neîncolonaţi. Rămîne celebră gafa lui Mircea Geoană, care, fiind întrebat de către un ziarist cîţi oameni ai S