Raportul Comisiei prezidentiale a fost publicat si fiecare poate sa se pronunte cu privire la directiile unei eventuale revizuiri. Bine ar fi insa ca acest Raport sa fie citit mai intai. Nu de altceva, dar invitatii de meserie la televiziunile de trust il criticau ieri fara macar sa il rasfoiasca. Pana cand termina ei lectura, am sa tratez eu alta chestiune – anume daca e momentul si cazul sa revizuim actuala Constitutie.
Va propun, mai intai, sa ne notam anul adoptarii: 1991. Acesta o face moderat de veche – chiar si unele state vest-europene au Constitutii mai noi (Elvetia, spre exemplu, din 1999). Polonia, spre exemplu, din 1997. Cu exceptia legii fundamentale a Ungariei, singurele Constitutii mai vechi sunt, evident, ale democratiilor vest-europene (cazul Letoniei e, si el, destul de special).
Actuala Constitutie a Romaniei face parte dintr-un grup de Constitutii adoptate in contextul turbulent al inceputului anilor '90. Dincolo de optiunile noastre politice, trebuie sa recunoastem ca multe lucruri s-au schimbat de atunci. Legea fundamentala nu trebuie sa ramana in urma vremurilor.
Mai grav este insa altceva. Rata revizuirii legii fundamentale e foarte, foarte redusa. Romania a avut o singura revizuire (in 2003). Slovenia, din 1992, a avut 4. Slovacia, din 1992, a avut 5. Franta, din 1958, a avut 19. Estonia nu a avut nici o revizuire, dar Constitutia sa este din 1992. Grecia a avut doua, din 1975 incoace.
Daca luam in considerare ambele elemente (data adoptarii si numarul revizuirilor), cred ca putem spune ca doar trei constitutii ale tarilor UE sunt mai rigide: Danemarca (1953), Cipru (1960) si Spania (1978). Iar Cipru, evident, e un caz special, unde revizuirea e blocata din cauza divizarii insulei.
Acum, e clar ca nu exista un raspuns unic la intrebarea „Cat de flexibila trebuie sa fie o Constitutie?”. P
