Trebuie doar să observi ce fac alţii şi să pleci de la lucrurile simple.

Nu doar diavolul se ascunde în detalii, ci şi cheia succeselor accesibile“. Am scris rândurile de mai sus săptămâna trecută, cu promisiunea că voi reveni asupra acelor lucruri simple şi voi da câteva exemple. Revin, iată, şi o spun din capul locului: tot ceea ce urmează ţine de mica iniţiativă, de găselniţa personală, de preocuparea pentru binele sau confortul celuilalt, fie el client, prieten, musafir sau vecin. Pendulând între grija primară şi pedanteria scrobită, furnizorii de servicii din alte locuri ilustrează de fapt o vorbă pe care o îngânăm şi noi, dar parcă tot mai rar şi mai stins: omul sfinţeşte locul. Ceea ce în România are statut de excepţie şi face obiectul unui reportaj elogios devine, în Germania, Austria, Ungaria sau Italia, o obişnuinţă care nu smulge oftaturi admirative nimănui.

În ce mă priveşte, Austria pare campioana europeană a acestui tip de comportament. Dacă podul pentru persoane cu handicap din Innsbruck sau sistemul de transport în comun din Viena sunt rezultatul unei infrastructuri gândite ireproşabil, micile gesturi de bunăvoinţă oglindesc altceva: deprinderea de-a trăi plăcut asigurând confortul celui de alături. Am stat nu demult la un hotel unde, la micul dejun, pe fiecare masă se găsea o foaie în care clienţilor li se făceau sugestii de „loisir“ şi recomandări cultural-mondene. Evident, foaia se schimba zilnic şi prezenta cele mai noi atracţii. An de an, în pieţele vieneze, dar şi pe Mariahilferstrasse, brazii de Crăciun se vând cu suportul gata montat, astfel încât cumpărătorul să fie scutit de corvoada cioplirii la domiciliu. Imediat după achiziţie, bradul e ambalat într-o plasă rezistentă, pentru a putea fi transportat mai uşor.

Într-o splendidă vacanţă toscană, am observat o altă formă de tratament prevenitor. În toate b