Fără investiţii, regimul de la Caracas nu mai poate asigura producţia de ţiţei, aşadar nici finanţarea politicilor sociale

Prăbuşirea preţului unui baril de ţiţei îl determină pe preşedintele Hugo Chavez să curteze companiile petroliere străine pe care, în 2007, le-a dat afară din ţară, după un val de naţionalizări şi creşteri ale impozitelor. Dacă, în iulie 2008, un baril de petrol (159 litri) ajungea la 147 dolari americani, preţul s-a prăbuşit, zilele acestea, la 37 dolari, astfel că politicile sociale ale Guvernului de la Caracas nu mai pot fi finanţate. Confruntat cu o situaţie disperată, preşedintele Hugo Chavez încearcă să readucă în ţară unele dintre cele mai mari companii petroliere occidentale – Chevron (SUA), Royal Dutch/Shell (Olanda/Marea Britanie) şi Total (Franţa) – care să asigure valorificarea principalei bogăţii naturale a Venezuelei, dezlăluie The New York Times.

Statul sud-american nu se confruntă doar cu diminuarea veniturilor, în urma scăderilor de preţ, dar şi cu o diminuare a cantităţii extrase, din lipsa tehnologiei necesare. Încercarea lui Chavez de a suplini plecarea companiilor occidentale prin proiecte desfăşurate între Petroleos de Venezuela şi firme de stat din Iran, China şi Belarus a eşuat.

Apoi, deşi companiile din ţările „aliate” sunt în continuare invitate să liciteze, investiţiile necesare se ridică la cel puţin 20 miliarde dolari, bani pe care state precum Iranul şi Rusia nu au de unde să-i aducă, cât timp se confruntă cu aceeaşi scădere drastică a preţului la hidrocarburi. În plus, naţionalizările lui Chavez din industria siderurgică şi agricultură au lăsat ţara fără investiţii străine.

Veniturile Venezuelei au ajuns să depindă în proporţie de 93% de extracţia ţiţeiului, pe când, în 1998 (când a ajuns Chavez la putere), procentul era de numai 68%, pentru că în ţară erau şi alte ramuri economice pro