Criza muşcă adânc din economia românească. Euro creşte de la o zi la alta în detrimentul leului, tot mai jigărit. Deja se vorbeşte despre un acord cu Fondul Monetar Internaţional, oficializare a dezastrului. Tras pe sfoară de făgăduielile deşănţate ale FSN-ului refăcut sub măreaţa conducere a lui Traian Băsescu, electoratul e buimăcit.
Opoziţia, redusă la un PNL subminat de dispute interne prosteşti, n-are nici un cuvânt de spus. Presa, care se iluzionează că va ţine locul Opoziţiei politice, abia-şi mai trage sufletul. Şi când spunem aceasta ne referim la presa adevărată, finanţată cinstit, şi nu la presa mafiotă a lui Sorin Ovidiu Vântu, finanţată din bani negri. Avem cel mai prost Guvern din istoria noastră postdecembristă. Incoerenţei magistrale ivite din confruntarea ascunsă dintre cele două blocuri – PD-L şi PSD – i se adaugă incompetenţa crasă a unor miniştri. Pe acest fond, iniţiativa lui Traian Băsescu de a lansa o campanie de revizuire a Constituţiei ni se pare o culme a iresponsabilităţii. La care s-a putut ajunge şi din cauza transformării PSD într-un pluton de răcani al căpitanului de la Cotroceni.
Despre ideile funambuleşti ale preşedintelui în materie de reformare a statului român, Mircea Geoană şi Emil Boc, cei doi Bobiţă ai Tătucului Traian Băsescu, s-au pronunţat cu un entuziasm de casieriţă care leşină la vederea manelistului preferat. Nu ne vom osteni să discutăm ideile principale din discursul prezidenţial. Ne vom opri doar asupra unui singur lucru: Ce vrea Traian Băsescu?
Un răspuns ni-l dă prestaţia domniei sale de la şedinţa CSM.
Ziarele (mai puţin) şi televiziunile (mai mult) s-au ocupat de incidentul provocat de Traian Băsescu la şedinţa CSM de la 8 ianuarie 2009. Observând că preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România, Viorica Costiniu, vorbea cu un coleg, Traian Băsescu a apo
