În 1989, Dacia 500 "Lăstun", primul automobil de mic litraj "sută la sută" românesc, se fabrica cu avânt revoluţionar la fabrica Tehnometal, devenită Uzina de Autoturisme Timişoara. Visul maşinii populare, transformat în directivă de Nicolae Ceauşescu, prinsese aripi. Către Bucureşti se trimiteau rapoarte cu cifre impresionante, atât în ceea ce priveşte numărul de Lăstunuri fabricate, cât şi îmbunătăţirile continue care se aduceau modelului.
În realitate însă, proiectul era un eşec – până la sfârşitul anului 1989 s-au vândut puţin peste 500 de maşinuţe – şi, totodată, cel mai cumplit coşmar al constructorilor auto din Timişoara. Nicolae Ceauşescu îi ameninţase de mai multe ori cu puşcăria, în cazul în care proiectul ar fi eşuat. De altfel, coordonatorul producţiei din Timişoara, inginerul-şef Waldemar Zavadzky, a fugit în Germania înainte de 1988.
Proiectul maşinii de mic litraj a început în anul 1980. Era o vreme în care economia devenise cuvântul de ordine al societăţii româneşti. Elevii colectau fier vechi, maculatură, sticle şi borcane, pensionarii predau până şi ambalajul pastei de dinţi sau tubul gol de la deodorantul Mozaic. Nu se mai produceau aeroterme, pentru ca oamenii să nu mai consume curent electric. Iar regimul comunist, în frunte cu primul fiu al ţării, se declara preocupat de "grija faţă de om" şi de "asigurarea bunăstării materiale a întregului popor".
Şi cum autoturismul a fost întotdeauna un simbol al bunăstării, Ceauşescu s-a gândit să-i dăruiască poporului său unul. Econom, "pentru tot poporul", făcut din materiale foarte ieftine – cârpă, lemn şi fibră de sticlă – şi cu un consum mic de benzină.
"Mai multe fabrici din ţară au făcut diverse proiecte pentru maşina de mic litraj. Noi am tăiat o Dacie 1300 break în două, după care am sudat spatele de puntea din faţă. Primele maşini s-au făc