Sintagma nu apare explicit la Neagu Djuvara, dar decurge ca sens, la o lectură mobilă, din altele. Fără prea mari scrupule privind amalgamarea unor domenii de cercetare nuanţat distincte, un astfel de paragraf - desprins din introducerea celei de-a treia ediţii a volumului propedeutic semnat de autorul Amintirilor din pribegie - poate fi tradusă, pe înţelesul literaţilor, după necesităţile momentului: "Acest scurt eseu nu are ambiţia de a rezuma cumva toate chestiunile pe care le-a ridicat de vreun veac şi jumătate "filozofia critică a istoriei" - disciplină astfel numită, pare-se, prima oară de maestrul meu Raymond Aron pentru a o distinge de filozofia speculativă a Istoriei, cea care căuta să descopere legi sau tipare după care s-ar fi desfăşurat ineluctabil trecutul societăţilor umane şi care a apărut de sute de ani, dacă nu chiar din vremile biblice, fiind respinsă, "cu scârbă şi afurisenie" de toţi istoricii "de meserie". Filozofia critică pune sub semnul întrebării însăşi validitatea ştiinţei istorice." (pag. 5)
O primă delimitare, tranşant stilistică prin încărcătura ironic aluzivă, există aşadar. Polii sunt reprezentaţi, pentru început, de dubletul care opune acestui criticism lucid utopica viziune întemeiată pe consideraţii teoretice. O a doua urmează să se configureze treptat în capitolele ulterioare ale cărţii, având drept cal de bătaie o erezie internă, de periculos de abstractă, ca filozofia analitică a istoriei. Şi totuşi, de aici, mai precis dintr-o observaţie memorabilă a unuia dintre emulii acestei şcoli de gândire nord-americane, Arthur C. Danto, Djuvara extrage o interesantă etajare a tipurilor operaţionale de istorie. Între conceptul care desemnează desfăşurarea reală a evenimentelor (History as Actuality) şi acela care impune consemnarea ei ca urmare a unui proces figurativ (History as Thought) se insinuează, ratifică istoricul român
