Raluca are 7 ani şi merge la o grădiniţă pentru ambliopi, în Oradea. Ea suferă de retinopatie, iar operaţia pe care a făcut-o acum câţiva ani în Belgia nu a avut efect. Ralucăi îi place să spună poveşti, iar mama ei ar vrea să scoată un CD care să dovedească oamenilor că un copil orb nu e o povară, ci o bucurie.

În ciuda intervenţiei chirurgicale din Belgia, Raluca nu vede

Familia Ralucăi locuia până acum câţiva ani într-un apartament de 29 de metri pătraţi, în Oradea. Se înghesuiau în casa micuţă trei copii – un băiat şi două fete – şi părinţii lor. “Ne-am mutat la Sânnicolau Român, la 35 de kilometri de Oradea, pentru ca Raluca să aibă o curte, un spaţiu sigur în care să se plimbe. Fetiţa noastră s-a născut prematur, la şase luni, avea un kilogram la naştere, a stat câteva luni în incubator, dar la ieşirea din spital nu ni s-a spus să îi facem un control şi la ochi”, povesteşte Irina Ivan, mama Ralucăi. Când fetiţa a împlinit 7 luni, părinţii şi-au dat seama că nu vede. Îşi mişca ochii, dar nu urmărea persoanele cu privirea. Medicul oftalmolog care a consultat-o le-a spus părinţilor că fiica lor suferă de dezlipire de retină şi că au ajuns prea târziu la el.

Părinţii au aflat, după ce au mers pe la mai mulţi oftalmologi, că o operaţie care să o ajute pe Raluca se poate face în Belgia. La 23 şi 24 decembrie 2002 fetiţa a suferit câte o intervenţie chirurgicală la fiecare ochi. Apoi, părinţii au cumpărat lentilele de contact recomandate şi li s-a părut că Raluca reacţiona la lumină. “Punea mâna pe lanternă şi se mişca după ea, apoi, după două-trei luni, n-o mai interesa. În 2006 am mers din nou la clinica din Belgia, cu gândul să îi facem un implant de cristalin. Medicii de acolo ne-au spus însă că nu are rost să facă acest implant, pentru că retina era deslipită la ambii ochi. De unde am plecat, acolo am ajuns”, sp