În 1989, singura posibilitate a cetăţenilor Republicii Socialiste România de a pleca peste hotarele ţării era reprezentată de norocul avut la Loteria Română, printre ale cărei premii se regăseau şi excursii în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), Ungaria sau Cehoslovacia.
Loteria era singura şansă de schimbare a condiţiei într-o lume în care câştigurile provenite din muncă erau limitate şi controlate de stat, iniţiativa particulară era reprimată prin lege, iar bunăstarea era din principiu suspectată ca fiind ilicită. Astfel, oamenii de condiţie modestă, muncitori, femei casnice, mici funcţionari sau ţărani puteau spera că vor câştiga o excursie în afara ţării, o maşină, un covor sau orice alt premiu pus în joc, numai dacă achiziţionau bilete la loto. Până în 1989 Loteria era instituţia de care se lega împlinirea multor visuri.
Pentru ca sistemele de joc, cu variante diverse, să nu cadă în rutină, pe parcursul mai multor decenii au apărut modificări de principii, de periodicitate a extragerilor, precum şi de ofertă a premiilor. Dintre toate variantele introduse, cele care au avut succes au intrat în tradiţie. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt tragerile Revelionului, tragerea de 1 martie – a Mărţişorului, introduse în 1971, precum şi trageri extraordinare Pronoexpres. Cel mai drag joc al românilor a fost însă "Loz în plic". Poate şi pentru că era specific ţării noastre, nicăieri în lume nemaiexistând această modalitate de câştig.
În 1989, Loteria Română oferea cetăţenilor mai multe tipuri de jocuri de noroc. PRONOSPORT – a fost lansat încă din 1954 şi se bucura de un real succes, ocupând locul 1 în ceea ce priveşte încasările. Acest sistem este organizat sub forma unor pronosticuri sportive care cuprind meciuri de fotbal, preponderent din campionatul intern, precum şi din campionatul italian, c
