Criza iscată de Gabriel Oprea s-a încheiat. Generalul de Intendenţă, căruia Traian Băsescu i-a umplut umerii de epoleţi, a demisionat. A demisionat şi controversatul Virgil Ardelean. Convingându-ne prin declaraţiile de rămas bun că vrea să-l concureze pe Horia Roman Patapieivici în planul panseurilor de coafeză cu pretenţii.

Până şi aceste gesturi trădează implicarea Neliniştitului de la Cotroceni în toată afacerea. Dacă Gabriel Oprea ar fi acţionat de capul lui, ar fi fost normal ca el să rămână pe baricade. Un om care ştie că are dreptate se bate până la capăt cu liderii PSD, nu şterge putina la primele vălvătăi ale scandalului. Pentru a nu-şi pune Stăpânul în situaţia jenantă de a-i semna Decretul de revocare, mărturisind astfel că a fost îngenuncheat de conducerea PSD, trecătorul ministru de Interne a plecat singur din fruntea Departamentului. Evident, nu fără a scăpa prilejul de a ne dovedi că n-a înţeles nimic sau că nu vrea să înţeleagă în ce constă iresponsabilitatea sa. Pentru că, aşa cum am mai arătat, deciziile luate de Gabriel Oprea şi-au avut slăbiciunea nu în faptul că n-au avut aprobarea partidului, ci în lovitura de imagine dată PSD. Dintre toţi miniştrii noului Guvern, Gabriel Oprea e singurul care a socotit că trebuie să-şi înceapă mandatul decapitând întreaga conducere a ministerului. Pentru o opinie publică sastisită deja de năravul politicienilor de a schimba conducerile existente de cum au ajuns la Putere, gestul lui Gabriel Oprea a picat prost. Asta ca să nu mai spunem că, dintre toţi cetăţenii României, Gabriel Oprea n-a găsit pe altcineva mai bun să numească în fruntea DGPI decât pe Virgil Ardelean, personaj definitiv compromis în afacerea numită fuga lui Hayssam.

Gabriel Oprea a demisionat. Emil Boc a numit, la propunerea PSD, un ministru interimar. Preşedintele a semnat Decretul de numire a ministrului interim