Cu totul recent, canalul muzical francez de televiziune "Mezzo" a dedicat o emisiune - aş numi-o mamut! - personalităţii unuia dintre cei mai talentaţi tineri muzicieni ce se ridica actualmente în peisajul vieţii muzicale internaţionale, dirijorului venezuelean Gustavo Dudamel. Numele lui nu poate fi despărţit de de activitatea Orchestrei de Tineret "Simon Bolivar" din Venezuela, ansamblu pe care l-a creat, l-a educat, l-a format din punct de vedere profesional. Şi nu numai! L-a condus, într-o ascensiune fulminantă, dar temeinică, spre o glorie internaţională greu de imaginat. Am în vedere turneele nord-americane. Am în vedere turneul european. Cu acest din urmă prilej tinerii muzicieni i-au ridicat în picioare, spre exemplu, pe melomanii din marea sală de concerte de la Lucerna, din Elveţia, una dintre sălile ultramoderne ce dispun de acustică impecabilă. Este reglată în funcţie de dimensiunea ansamblului ce evoluează pe scenă, de numărul spectatorilor auditori prezenţi în sală. Pe parcursul acestei transmisii t.v. pagini simfonice celebre datorate lui Maurice Ravel, lucrări de un pitoresc timbral coloristic, de un antren cuceritor, au stat alături de câteva meritorii creaţii din repertoriul naţional, lucrări pe care tinerii muzicieni au avut mândria a le prezenta publicului european. Dintre numeroasele orchestre simfonice naţionale sau internaţionale de tineret care evoluează actualmente în spaţiul public, cel venezuelean beneficiază, cu certitudine, de o simpatie, de o mediatizare cu totul specială. Dar şi de o pregătire profesională de excepţie. Sunt tineri ce provin în mare parte din păturile defavorizate. Tenul este smead, ochii sunt negri, migdalaţi, părul, precum taciunele. îşi divinizează dirijorul!

îmi închipui că ceva similar trebuie să se fi întâmplat şi în urmă cu trei sute de ani, la Veneţia, când municipalitatea oraşului - dispunea de mijl