Măsurile luate de bănci sub pretextul crizei aduc o familie de nevăzători în pragul disperării. În 2007, Tudor şi Georgeta Neţoi au făcut un credit, ipotecat cu apartamentul, pentru care au plătit, lunar, o rată cu dobândă de 1.533 de lei. Până în decembrie anul trecut, când aceasta a crescut la 2.371 de lei. Plusul de 800 de lei pe care l-au achitat oamenii a făcut ca până şi căldura din calorifere să fie oprită.Un telefon primit în ultima lună a lui 2008 a stricat toate planurile decente ale unei familii cu şase membri înghesuiţi în două camere de bloc: „Cu un an în urmă făcuserăm un împrumut la BRD - Groupe Societe Generale SA, ca să luăm o bucată de pământ la ţară, să stea şi copiii singuri, să aibă casa lor, mai ales că au şi un băieţel. Creditul este făcut pe 14 ani şi noi plăteam, cu asigurarea aia de locuinţă cu tot, pe care am fost obligaţi s-o facem, 1.533 de lei pe lună. Era o sumă pe care o puteam suporta, că ne făcuserăm şi noi socotelile înainte. Acum, ne sună o doamnă de la bancă să ne spună că s-a mărit dobânda şi că, după ce au luat toţi banii de pe cardul pe care primesc eu pensia, mai aveam restanţă 500 de lei“, povesteşte Tudor Neţoi cum a început coşmarul. În apartamentul cu două camere din Craioviţa, pus ipotecă, locuiesc, alături de Georgeta şi Tudor, ambii nevăzători, cei doi băieţi ai lor, împreună cu soţia şi copilul celui mare. „Nici nu mi-a trecut prin cap că o să ajungem aici. Eu am plătit, nu trebuia să fie probleme. Ne-am gândit la copii, să aibă şi ei ceva, că noi n-am avut. Am cumpărat o bucată de pământ la ţară, materiale de construcţie şi am luat şi o maşină. Băieţii s-au apucat de lucru - cel însurat a muncit în construcţii - şi au ridicat casa până la placă. Am luat banii să ne fie şi nouă bine, că nu ne-am bătut joc de ei“, adaugă Georgeta Neţoi. Femeia lucrează ca masor de peste 30 de ani, iar Tudor e pensionar, deşi n-a renunţa