Eroare a celui prea fin, care nu-l înţelege pe geometru fiindcă nu-şi poate imagina că discursul lui nu spune decât ce spune." (385) Există discursuri care spun tot ce au de spus şi discursuri care dau de înţeles. Valéry dă de înţeles că şi primul tip de discurs poate fi folosit de poet. Nu ştiu ce să zic. Adică, nu cred, dar nu mă încumet să-l contrazic.
Shalom Alehem: "Omul este ca şi tâmplarul. Tâmplarul se naşte, trăieşte, munceşte ce munceşte, după care moare. Aşa şi omul."
Noapte de revelion, nereuşită, ca de obicei. Dorm trei ore. Iau un somnifer. Nu mă ajută. Mă scol. Intru buimac în 2008.
"?vreau ca orice imagine să semnifice. Nu ştiu să accept non-valoarea ei. Mă mir că nu e totdeauna un fapt în mod vizibil legat de altele; având cauză, efect, existenţă explicabilă, rezonabilă, - şi totuşi, există condiţii exterioare oricărei raţiuni care o produc şi o împing în câmpul unde am obiceiul să raţionez şi să înţeleg" (418). Ştie cum sunt lucrurile, dar simte nevoia să le ordoneze în mintea lui. E firesc, altfel n-am putea trăi. Realul, cu zgomotele şi ascuţişurile lui, ne-ar înnebuni. Însă artistul are această nebunie de a începe prin a percepe realul în acuitatea dezordinii lui, a lipsei lui de sens. Iar diletantul, care nu e în stare să înnebunească, rămâne acolo, adormind cu capul pe non-sens.
"Imbecilul ăsta continuă să admire o carte pentru că îi place." (462) Mi-am câştigat dreptul la imbecilitate. Nu mai sunt nevoit să citesc cărţi care nu-mi plac. Problema mea e că nici pe celelalte nu mă hotărăsc să le citesc.
"Sunt cel care îşi bate joc de rezultate." (445) E bine de el. De obicei, îşi bat joc rezultatele de noi.
"Morala. Definiţie arbitrară a binelui şi răului." (452) Cu cât ne apropiem de natură, cu atât morala e mai puţin arbitrară. De exemplu, războiul, care e viaţa
