Dupa Australia (2008), Moulin Rouge! (2001), Romeo & Juliet (1996) ori Strictly Ballroom (1992) a devenit evident ca trasatura principala a filmelor lui Baz Luhrmann este fantezia, filtrata prin dragostea pentru film a unui adult care a copilarit in sala de cinema (pentru o vreme chiar familia lui a fost posesoarea uneia). Indiferent de subiect, tema, epoca, vedete, costume si mai ales de genul abordat, Luhrmann le vinde spectatorilor sai lucruri atragatoare, ciudatenii duioase, dar colorate si ambalate minunat, pe care nu te lasa inima sa nu le cumperi, indiferent daca ajuns acasa te intrebi cu amuzament ce te-a apucat. La 46 de ani, regizorul care nu a ezitat sa plaseze pe cer, in Moulin Rouge!, o Luna cantand entuziast cu vocea lui Plácido Domingo nu ezita sa se joace asa cum ii place, iar in Australia isi arata toata placerea ludica si cinefila de-a lucra. Comparat cu westernurile clasice si cu melodramele brodate pe canavaua razboiului, filmul aminteste prin trimiteri permanente ori cadre fugare si fermecatoare, de Vrajitorul din Oz, dar si de A fost odata in Vest, Red River, The Electric Horseman, Casablanca si mai ales (desi a fost comparat frecvent cu Pe aripile vantului) de Out of Africa. In fond, personajul lui Nicole Kidman este tot o aristocrata care ajunge pe un continent necunoscut ei, o sahib care trebuie sa se descurce cu o ferma greu de dus, cu prejudecati si dusmani de toate felurile, cu razboiul, cresterea vitelor, cu obiceiurile bastinasilor, dar descopera, pe de alta parte, cu fascinatie, frumusetea unor peisaje coplesitoare si pasiunea pentru un barbat perfect integrat in cutumele locului. Era previzibil si firesc deci ca Luhrmann sa ne stimuleze imaginatia prin ametitoarea succesiune de evenimente si prin diversitatea spatiilor prin care trec eroii sai. Chiar daca a fost acuzat de lungime, filmul sau reuseste ceea ce e propriu tuturo