Istoriografia romana precizeaza ca Romania a atacat Austro-Ungaria prin surprindere, la 27 august 1916. Insa, potrivit rapoartele contraspionajului austro-ungar, surpriza partii romane a existat numai la nivel declarativ.
Inca din ianuarie 1916, ungurii au dezvoltat un sistem de spionaj ofensiv contra Romaniei, condus de capitanul Andreas Chizbur, deschizandu-si un centru de spionaj la Bucuresti, cu subcentre la Iasi si Galati. Centrul se spionaj de la Bucuresti a colaborat excelent cu sectiile omologe bulgare si germane, fiind la curent cu faptul ca Romania importa materiale de razboi, isi dislocase trupele la frontiera austro-ungara si efectua recrutari masive. Din surse sigure, spionii unguri au aflat, in februarie 1916, ca rusii l-au trimis la Bucuresti pe colonelul Tatarinov „pentru a stabili in acord cu romanii conditiile intrarii lor in razboi de partea Antantei". Ungurii aveau o certitudine: Romania avea sa lupte contra lor. Mai ramanea doar sa afle ziua declansarii ofensivei. De data asta au insistat ceva mai mult. In iunie 1916, „o sursa speciala" de la Bucuresti a informat comandamentul militar austro-ungar ca statele Antantei „staruiau pentru intrarea Romaniei in razboi". Centrul de spionaj maghiar de la Brasov a raportat ca premierul Bratianu a inspectat, la inceputul lunii iulie, sectoarele intarite de la frontiera transilvana, ca in Romania s-au suspendat toate concediile incepand cu data de 2 august si ca la frontiera aveau loc concentrari masive de trupe. Razboiul plutea in aer. Germanii, bulgarii si austro-ungarii au stabilit planul de bataie contra Romaniei la Pless, la 29 iulie, un rol important revenindu-i feldmaresalului Mackensen. La 15 august, de Sfanta Marie, un ofiter roman si-a tradat patria. Acesta, primind bani de la centrul de spionaj maghiar de la Brasov, a declarat ca atacul avea sa fie declansat la 27 august. In a
