Ajuns biologic la deplina maturitate, incerc sa fac o radiografie a tarii unde m-am nascut.
Am aratat in articolele anterioare ca nici integrarea in NATO si UE nu a adus schimbari de profunzime acestei tari ce pare damnata. Un destin previzibil, care imi aminteste de cuvintele domnitorului George Bibescu de la 1842: „Soarta acestei tari este de a fi in veci smerita".
Cititorii mei si-au exprimat de fiecare data consternarea fata de indiferenta autoritatilor si de nedreptatile traite zilnic. Sa incercam sa facem o sinteza a principalelor cauze care imi starnesc starea de perplexitate.
1. Situatia jalnica a justitiei. Suntem poate singura tara in care agresorul este favorizat in fata victimei sale. Altfel nu se pot explica sub nici o forma tergiversarile ad infinitum ale unor situatii de o gravitate enorma pentru cetatean, dar si pentru economia nationala. La aceasta sa adaugam abuzul de putere nesanctionat, intalnit de la cel mai prafuit birou de muzeu, pana la cel mai cochet cabinet din anumite ministere, in timp ce functionarii onesti lupta cu morile de vant ca sa sanctioneze superiorii corupti, fapt ce demonstreaza ca traim intr-o lume anormala, unde eforturile in loc sa se concretizeze in sanctionarea ilegalitatilor, se cheltuiesc in impunerea unei normalitati.
Cititorii mei sunt inmarmuriti ca nici macar articolele de presa bine documentate pe aceasta tema nu misca nimic in agrenajul bolnav al justitiei romane. Sunt cazuri notorii de oameni care au comis accidente mortale si reusesc sa scape fara a face puscarie sau grupuri mafiote care pretind taxa de protectie si care beneficiaza de amanarea sentintei pana la calendele grecesti.
Aceasta protectie a infractionalitatii a nascut o coruptie fara precedent. Enumeram doua fapte care umfla conturile unor judecatori si procurori corupti: restituirea unor case care nu au
