- Economic - nr. 238 / 16 Ianuarie, 2009 Celebra ordonanta care interzicea cumularea salariului cu pensia, ambele de la stat, a nascut atitudini pro si contra. Chiar daca cei vizati erau in special cei care au provenit din structurile militare si de informatii, care adunau pensii de multe zeci de milioane, in prealabil si cu salarii compensatorii, cu salarii de conducere la alte institutii de stat, ordonanta i-a amenintat si pe profesori, care au iesit imediat sa se planga pe canalele media cum ca salariile lor sunt mici si sunt obligati inca sa munceasca, precum si ca se va alege praful de invatamant daca vor pleca profesorii care sunt vizati de ordonanta. Vaicarelile profesorilor au fost urmate de cele ale unor actori, adevarati monstri sacri ai scenei si ai ecranului. Marii actori romani au aratat cu degetul, acuzator, ordonanta, invocand, de asemenea, pensiile mici care ii obliga sa mai lucreze la stat. La fel ca unii dintre profesorii din categoria amintita mai sus, actorii nu au suflat un cuvant despre posibilitatea exercitarii dreptului la munca in institutii private. De asemenea, niciun cuvant despre banii pe care ii primesc prestand in reclame TV sau radio, despre banii pe care ii primesc realizand emisiuni permanente la unele televiziuni sau fiind invitati la diverse "Zile ale oraselor", "Revelioane in strada", sarbatori legale (precum 1 Decembrie) si la alte manifestari ale primariilor si prefecturilor, pentru care sunt platiti din banii publici. Toata stima pentru marii nostri actori, dar, la fel ca si profesorii, au incercat sa forteze mana guvernantilor prin intermediul presei. Ceea ce ii leaga pe profesori si pe artistii doritori de locuri de munca la stat e disperarea dupa salariile sigure. Luptandu-se pentru salariile de la stat, marii nostri actori au dovedit ca le e mai aproape de suflet banul. Niciun cuvant, insa, despre problemele din sistem. At